2Co 10:1 Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe,
2Co 10:2 vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea, pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
2Co 10:3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
2Co 10:4 Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
2Co 10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
2Co 10:6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.
2Co 10:7 La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că este al lui Hristos, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
2Co 10:8 Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
2Co 10:9 Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
2Co 10:10 De fapt, zic ei, epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul lui n-are nici o greutate.
2Co 10:11 Cine judecă aşa, să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă, în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!
2Co 10:12 Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.
2Co 10:13 Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.
2Co 10:14 Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
2Co 10:15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
2Co 10:16 Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.
2Co 10:17 Ci, oricine se laudă, să se laude în Domnul.
2Co 10:18 Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.