Cântarea Cântărilor 7:1 Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.

Cântarea Cântărilor 7:2 Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.

Cântarea Cântărilor 7:3 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

Cântarea Cântărilor 7:4 Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.

Cântarea Cântărilor 7:5 Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!

Cântarea Cântărilor 7:6 Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!

Cântarea Cântărilor 7:7 Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.

Cântarea Cântărilor 7:8 Îmi zic: Mă voi sui în finic, şi-i voi apuca crăcile! Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.

Cântarea Cântărilor 7:9 Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim!

Cântarea Cântărilor 7:10 Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.

Cântarea Cântărilor 7:11 Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp, să rămânem noaptea în sate!

Cântarea Cântărilor 7:12 Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.

Cântarea Cântărilor 7:13 Mandragorele îşi răspândesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.