Ecc 1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Ecc 1:2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

Ecc 1:3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?

Ecc 1:4 Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.

Ecc 1:5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Ecc 1:6 Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

Ecc 1:7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

Ecc 1:8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

Ecc 1:9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

Ecc 1:10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iată ceva nou! de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

Ecc 1:11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Ecc 1:12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

Ecc 1:13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Ecc 1:14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!

Ecc 1:15 Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

Ecc 1:16 Am zis în mine însumi: Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

Ecc 1:17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.

Ecc 1:18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.