Ecc 10:1 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

Ecc 10:2 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.

Ecc 10:3 Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

Ecc 10:4 Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.

Ecc 10:5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală, care vine de la cel ce cârmuieşte:

Ecc 10:6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

Ecc 10:7 Am văzut robi călare, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.

Ecc 10:8 Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un şarpe.

Ecc 10:9 Cine sfărâmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

Ecc 10:10 Când se toceşte fierul, şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune.

Ecc 10:11 Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un câştig din meşteşugul lui.

Ecc 10:12 Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

Ecc 10:13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

Ecc 10:14 Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?

Ecc 10:15 Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.

Ecc 10:16 Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!

Ecc 10:17 Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

Ecc 10:18 Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă.

Ecc 10:19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

Ecc 10:20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.