Noul Testament

Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, (Matei 5:23)

lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. (Matei 5:24)

,Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic`, ,dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui.` (Matei 23:18)

Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfinţeşte darul? (Matei 23:19)

Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui; (Matei 23:20)

ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, dela sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorît între Templu şi altar. (Matei 23:35)

Broșură trezire spirituală

La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. Ce scop a avut Dumnezeu când a creat omul? A fost acela ca omul să trăiască doar pentru a muri și a fi uitat?

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. (Luca 1:11)

dela sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta! (Luca 11:51)

Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: ,Unui Dumnezeu necunoscut!` Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. (Faptele Apostolilor 17:23)

,,Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?“ (Romani 11:3)

Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sînt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar? (1 Corinteni 9:13)

Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănîncă jertfele, nu sînt ei în împărtăşire cu altarul? (1 Corinteni 10:18)

În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminţie, din care nimeni n’a slujit altarului. (Evrei 7:13)

El avea un altar de aur pentru tămîie, şi chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legămîntului. (Evrei 9:4)

Noi avem un altar, din care n’au drept să mănînce ceice fac slujbă în cort. (Evrei 13:10)

Broșură trezire spirituală

Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? (Iacob 2:21)

Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră. (Apocalipsa 6:9)

Apoi a venit un alt înger, care s’a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s’a dat tămîie multă, ca s’o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. (Apocalipsa 8:3)

Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut -o din focul de pe altar, şi l -a aruncat pe pămînt. Şi s’au stîrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pămînt. (Apocalipsa 8:5)

Îngerul al şaselea a sunat din trîmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, (Apocalipsa 9:13)

Apoi mi s’a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s’a zis: ,,Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. (Apocalipsa 11:1)

Şi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: ,,Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copţi.“ (Apocalipsa 14:18)

Şi am auzit altarul zicînd: ,,Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!“ (Apocalipsa 16:7)

Vechiul Testament

Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar. (Geneza 8:20)

Domnul S’a arătat lui Avram, şi i -a zis: ,,Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.“ Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. (Geneza 12:7)

Broșură trezire spirituală

Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi -a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului. (Geneza 12:8)

în locul unde era altarul, pe care -l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului. (Geneza 13:4)

Avram şi -a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lîngă stejarii lui Mamre, cari sînt lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului. (Geneza 13:18)

Cînd au ajuns la locul pe care i -l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l -a pus pe altar, deasupra lemnelor. (Geneza 22:9)

Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi -a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă. (Geneza 26:25)

Şi acolo, a ridicat un altar, pe care l -a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel). (Geneza 33:20)

Dumnezeu a zis lui Iacov: ,,Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S’a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.“ (Geneza 35:1)

ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m’a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut -o.“ (Geneza 35:3)

A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: ,,El-Betel“ (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său. (Geneza 35:7)

Moise a zidit un altar, şi i -a pus numele ,,Domnul, steagul meu.“ (Exod 17:15)

Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta. (Exod 20:24)

Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu -l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări. (Exod 20:25)

Broșură trezire spirituală

Poate până azi nu ai avut, dealtfel ca mulți alții nici o implicare în Biserica unde ești membru și nu te-ai gândit că fiecare mădular este pus de Dumnezeu în trup ca să fie de folos celorlalte mădulare.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.“ (Exod 20:26)

Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să -l omoare, chiar şi dela altarul Meu să -l smulgi, ca să fie omorît. (Exod 21:14)

Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s’a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. (Exod 24:4)

Moise a luat jumătate din sînge, şi l -a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit -o pe altar. (Exod 24:6)

Altarul să -l faci din lemn de salcîm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi. (Exod 27:1)

În cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr’o bucată cu altarul; şi să -l acoperi cu aramă. (Exod 27:2)

Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. (Exod 27:3)

Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei. (Exod 27:4)

Grătarul să -l pui subt straşina altarului, începînd de jos, aşa că grătarul să vină pînă la jumătatea altarului. (Exod 27:5)

Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcîm, şi să -i acoperi cu aramă. (Exod 27:6)

Să vîri drugii în verigi; şi drugii să fie de amîndouă părţile altarului, cînd îl vor purta. (Exod 27:7)

Aaron şi fiii lui le vor purta, cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locaşul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovaţi, şi nu vor muri. Aceasta este o lege vecinică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el. (Exod 28:43)

Să iei cu degetul tău din sîngele viţelului, să pui pe coarnele altarului, iar celalt sînge să -l verşi la picioarele altarului. (Exod 29:12)

Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care -i acopere, şi să le arzi pe altar. (Exod 29:13)

Să junghii berbecele; să -i iei sîngele, şi să -l stropeşti pe altar dejur împrejur. (Exod 29:16)

Berbecele să -l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Exod 29:18)

Să junghii berbecele; să iei din sîngele lui, să pui pe vîrful urechii drepte a lui Aaron şi pe vîrful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mînii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalt sînge să -l stropeşti pe altar de jur împrejur. (Exod 29:20)

Să iei din sîngele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere, şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi închinaţi, Aaron şi veşmintele lui, fiii şi veşmintele lor în slujba Domnului. (Exod 29:21)

Să le iei apoi din mînile lor, şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului. (Exod 29:25)

În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcînd ispăşirea aceasta, şi să -l ungi ca să -l sfinţeşti. (Exod 29:36)

Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar, şi să -l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi prea sfînt, şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit. (Exod 29:37)

Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat. (Exod 29:38)

Voi sfinţi cortul întîlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. (Exod 29:44)

Să faci apoi un altar pentru arderea tămîiei, şi anume să -l faci din lemn de salcîm. (Exod 30:1)

Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr’o bucată cu el. (Exod 30:2)

Să aşezi altarul în faţa perdelei dinlăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întîlni cu tine. (Exod 30:6)

Să nu aduceţi pe altar altfel de tămîie, nici ardere de tot, nici jertfă de mîncare, şi să nu turnaţi pe el nici o jertfă de băutură. (Exod 30:9)

Numai odată pe fie care an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face odată pe an cu sîngele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru prea sfînt înaintea Domnului.“ (Exod 30:10)

,,Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să -l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să torni apă în el, (Exod 30:18)

Cînd vor intra în cortul întîlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc. (Exod 30:20)

masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămîierii, (Exod 30:27)

altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui. (Exod 30:28)

masa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămîierii; (Exod 31:8)

altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; (Exod 31:9)

Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: ,,Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ (Exod 32:5)

Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pămînt idolii. (Exod 34:13)

altarul pentru tămîie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară dela intrarea cortului; (Exod 35:15)

altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui, şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui, (Exod 35:16)

Apoi a făcut altarul pentru tămîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, şi lăţimea de un cot; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr’o bucată cu el. (Exod 37:25)

A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coţi, şi lăţimea de cinci coţi; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de trei coţi. (Exod 38:1)

A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, ligheanele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le -a făcut de aramă. (Exod 38:3)

A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus -o subt pervazul altarului, începînd de jos, aşa că venea pînă la jumătatea altarului. (Exod 38:4)

A vîrît drugii în verigile de pe laturile altarului ca să -l ducă. L -a făcut din scînduri, gol pe dinlăuntru. (Exod 38:7)

Din ea au făcut picioarele dela uşa cortului întîlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui, şi toate uneltele altarului; (Exod 38:30)

altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua dela uşa cortului; (Exod 39:38)

altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui; (Exod 39:39)

Altarul de aur pentru tămîie să -l aşezi înaintea chivotului mărturiei, şi să atîrni perdeaua la uşa cortului. (Exod 40:5)

Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului cortului întîlnirii. (Exod 40:6)

Ligheanul să -l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să pui apă în el. (Exod 40:7)

Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfînt. (Exod 40:10)

Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întîlnirii în faţa perdelei dinlăuntru; (Exod 40:26)

A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului cortului întîlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mîncare, cum poruncise lui Mosie Domnul. (Exod 40:29)

A aşezat ligheanul între cortul întîlnirii şi altar, şi a pus în el apă pentru spălat. (Exod 40:30)

cînd intrau în cortul întîlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul. (Exod 40:32)

Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului, şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea. (Exod 40:33)

Să junghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sîngele, şi să -l stropească de jur împrejur pe altarul dela uşa cortului întîlnirii. (Levitic 1:5)

Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc. (Levitic 1:7)

Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. (Levitic 1:8)

Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele; şi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 1:9)

Să -l junghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să -i stropească sîngele pe altar de jur împrejur. (Levitic 1:11)

El să -l taie în bucăţi; şi preotul să le pună, împreună cu capul şi grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar. (Levitic 1:12)

Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele, şi preotul să le aducă pe toate, şi să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 1:13)

Preotul să aducă pasărea pe altar; să -i despice capul cu unghia, şi s’o ardă pe altar, iar sîngele să i se scurgă pe un perete al altarului. (Levitic 1:15)

Să scoată guşa cu penele ei, şi s’o arunce lîngă altar, spre răsărit, în locul unde se strînge cenuşa. (Levitic 1:16)

Să -i frîngă aripile, fără să le deslipească; şi preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 1:17)

S’o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămîia, şi s’o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului. (Levitic 2:2)

Darul de mîncare făcut din aceste lucruri să -l aduci Domnului; şi anume, să fie dat preotului, care -l va aduce pe altar. (Levitic 2:8)

Preotul va lua din darul de mîncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte, şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 2:9)

Ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului; dar ca dar de mîncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar. (Levitic 2:12)

Să pună mîna pe capul dobitocului, să -l junghie la uşa cortului întîlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sîngele pe altar de jur împrejur. (Levitic 3:2)

Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 3:5)

Să-şi pună mîna pe capul dobitocului, şi să -l junghie înaintea cortului întîlnirii; fiii lui Aaron să -i stropească sîngele pe altar dejur împrejur. (Levitic 3:8)

Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului. (Levitic 3:11)

Să-şi pună mîna pe capul vitei, şi s’o junghie înaintea cortului întîlnirii; şi fiii lui Aaron să -i stropească sîngele pe altar dejur împrejur. (Levitic 3:13)

Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului. (Levitic 3:16)

Apoi preotul să ungă cu sînge coarnele altarului pentru tămîia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; iar tot celalt sînge al viţelului să -l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii. (Levitic 4:7)

cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţămire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot. (Levitic 4:10)

Să ungă cu sîngele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; şi să verse tot sîngele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului întîlnirii. (Levitic 4:18)

Toată grăsimea viţelului s’o ia şi s’o ardă pe altar. (Levitic 4:19)

Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sînge să -l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot. (Levitic 4:25)

Toată grăsimea s’o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţămire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta. (Levitic 4:26)

Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să -l verse la picioarele altarului. (Levitic 4:30)

Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţămire, şi s’o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta. (Levitic 4:31)

Preotul să ia cu degetul din sîngele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge să -l verse la picioarele altarului. (Levitic 4:34)

Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţămire, şi s’o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l -a săvîrşit, şi i se va ierta. (Levitic 4:35)

să stropească un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispăşire, iar celalt sînge să -l stoarcă la picioarele altarului: aceasta este o jertfă de ispăşire. (Levitic 5:9)

S’o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, şi s’o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispăşire. (Levitic 5:12)

,,Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi, şi zi: ,,Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămînă pe vatra altarului toată noaptea pînă dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. (Levitic 6:9)

Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu ismenele, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, şi s’o verse lîngă altar. (Levitic 6:10)

Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţămire. (Levitic 6:12)

Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc. (Levitic 6:13)

,,Iată legea darului adus ca jertfă de mîncare. Fiii lui Aaron s’o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. (Levitic 6:14)

Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămîia adăugată la darul de mîncare, şi s’o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului. (Levitic 6:15)

În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sîngele ei să se stropească pe altar dejur împrejur. (Levitic 7:2)

Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. (Levitic 7:5)

Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. (Levitic 7:31)

A stropit cu el altarul de şapte ori, şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească. (Levitic 8:11)

Moise l -a junghiat, a luat sînge, şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţit altarul; celalt sînge l -a turnat la picioarele altarului, şi l -a sfinţit astfel, făcînd ispăşire pentru el. (Levitic 8:15)

A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor, şi le -a ars pe altar. (Levitic 8:16)

Moise l -a junghiat, şi a stropit sîngele pe altar de jur împrejur. (Levitic 8:19)

A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, şi a ars tot berbecele pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. (Levitic 8:21)

A adus pe fiii lui Aaron, a pus sînge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mînii drepte şi pe degetul cel mare dela piciorul lor cel drept, iar sîngele rămas l -a stropit pe altar de jur împrejur. (Levitic 8:24)

Apoi Moise le -a luat din mînile lor, şi le -a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 8:28)

Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sîngele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el. (Levitic 8:30)

Moise a zis lui Aaron: ,,Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot, şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.“ (Levitic 9:7)

Aaron s’a apropiat de altar, şi a junghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire. (Levitic 9:8)

Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el; el şi -a muiat degetul în sînge, a uns coarnele altarului, iar celalt sînge l -a turnat la picioarele altarului. (Levitic 9:9)

A ars pe altar grăsimea, rărunchii, şi prapurul ficatului dela viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise Domnul. (Levitic 9:10)

A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el, şi el l -a stropit pe altar dejur împrejur. (Levitic 9:12)

I-au adus şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le -a ars pe altar. (Levitic 9:13)

A spălat măruntaiele şi picioarele, şi le -a ars pe altar, deasupra arderii de tot. (Levitic 9:14)

A adus şi jertfa de mîncare, a umplut un pumn din ea, şi a ars -o pe altar, afară de arderea de tot de dimineaţă. (Levitic 9:17)

A junghiat apoi taurul şi berbecele, ca jertfă de mulţămire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sîngele la el, şi el a stropit pe altar de jur împrejur. (Levitic 9:18)

au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar. (Levitic 9:20)

Un foc a eşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt. (Levitic 9:24)

Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii cari mai rămăseseră lui Aaron: ,,Luaţi partea din darul de mîncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, şi mîncaţi -o fără aluat lîngă altar: căci este un lucru prea sfînt. (Levitic 10:12)

Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mîncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat. (Levitic 14:20)

Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, şi doi pumni de tămîie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinlăuntru; (Levitic 16:12)

După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sîngele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. (Levitic 16:18)

Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sînge, şi astfel să -l curăţe şi să -l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel. (Levitic 16:19)

Cînd va isprăvi de făcut ispăşirea pentru sfîntul locaş, pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. (Levitic 16:20)

Iar grăsimea jertfei de ispăşire s’o ardă pe altar. (Levitic 16:25)

Să facă ispăşire pentru Locul prea sfînt, să facă ispăşire pentru cortul întîlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării. (Levitic 16:33)

Preotul să le stropească sîngele pe altarul Domnului, la uşa cortului întîlnirii; şi să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului. (Levitic 17:6)

Căci viaţa trupului este în sînge. Vi l-am dat ca să -l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sîngele ispăşire. (Levitic 17:11)

Dar să nu se ducă la perdeaua dinlăuntru, şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sînt Domnul, care îi sfinţesc.“ (Levitic 21:23)

Să n’aduceţi niciuna care să fie oarbă, slută, sau ciuntită, care să aibă bube, rîie sau pecingine; din acestea să n’aduceţi pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. (Levitic 22:22)

apoi pînzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului dejur împrejurul cortului şi altarului, şi toate funiile pentru slujba cortului. (Numeri 3:26)

În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfîntului locaş, cu cari îşi făceau slujba, perdeaua dinlăuntru, şi tot ce ţine de ea. (Numeri 3:31)

Peste altarul de aur să întindă un covor albastru, şi să -l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să -i pună drugii. (Numeri 4:11)

Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură; (Numeri 4:13)

să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să -i pună drugii. (Numeri 4:14)

pînzele curţii şi perdeaua dela uşa porţii curţii, dejur împrejurul cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele cari ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri. (Numeri 4:26)

Preotul să ia din mînile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, şi să -l aducă pe altar. (Numeri 5:25)

Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să -l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele. (Numeri 5:26)

Cînd a isprăvit Moise de aşezat cortul, l -a uns şi l -a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le -a uns şi le -a sfinţit. (Numeri 7:1)

Căpeteniile şi-au adus darurile pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului. (Numeri 7:10)

Domnul a zis lui Moise: ,,Căpeteniile să vină unul cîte unul, şi anume fiecare în cîte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru tîrnosirea altarului.“ (Numeri 7:11)

Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece ligheane de argint, douăsprezece căţuii de aur; (Numeri 7:84)

Toate dobitoacele pentru jertfa de mulţămire: douăzeci şi patru de boi, şasezeci de berbeci, şasezeci de ţapi, şasezeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru tîrnosirea altarului, după ce l-au uns. (Numeri 7:88)

Cu cădelniţele acestor oameni cari au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sînt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel. (Numeri 16:38)

Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe cari le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului. (Numeri 16:39)

şi Moise a zis lui Aaron: ,,Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămîie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mînia Domnului, şi a început urgia.“ (Numeri 16:46)

Ei să păzească ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul; dar să nu se apropie nici de uneltele sfîntului locaş, nici de altar, ca să nu muriţi, şi ei şi voi. (Numeri 18:3)

Să păziţi cele privitoare la sfîntul locaş şi altar, ca să nu mai fie mînie împotriva copiilor lui Israel. (Numeri 18:5)

Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua din lăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorît.“ (Numeri 18:7)

Dar să nu laşi să se răscumpere întîiul născut al vacii, nici întîiul născut al oii, nici întîiul născut al caprei: acestea sînt lucruri sfinte. Sîngele lor să -l stropeşti pe altar, şi să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. (Numeri 18:17)

Balaam a zis lui Balac: ,,Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.“ (Numeri 23:1)

Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar. (Numeri 23:2)

Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I -a zis: ,,Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus cîte un viţel şi cîte un berbece.“ (Numeri 23:4)

L -a dus în cîmpul Ţofim, spre vîrful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus cîte un viţel şi un berbece pe fiecare altar. (Numeri 23:14)

Balaam a zis lui Balac: ,,Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!“ (Numeri 23:29)

Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar. (Numeri 23:30)

Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite. (Deuteronom 7:5)

Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărîmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea. (Deuteronom 12:3)

Să-ţi aduci arderile de tot, carnea şi sîngele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sîngele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s’o mănînci. (Deuteronom 12:27)

Să nu-ţi aşezi niciun idol de lemn lîngă altarul pe care -l vei ridica Domnului, Dumnezeului tău. (Deuteronom 16:21)

Preotul să ia coşul din mîna ta, şi să -l pună înaintea altarului Domnului, Dumnezeului tău. (Deuteronom 26:4)

Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste cari să nu treacă ferul; (Deuteronom 27:5)

din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău; (Deuteronom 27:6)

Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, Şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămîie subt nările Tale, Şi ardere de tot pe altarul Tău. (Deuteronom 33:10)

Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal, (Iosua 8:30)

cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste cari nu trecuse ferul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, şi jertfe de mulţămiri. (Iosua 8:31)

dar din ziua aceea i -a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare, şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceeace fac pănă în ziua de azi. (Iosua 9:27)

Cînd au ajuns pe malurile Iordanului, cari fac parte din ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au zidit acolo un altar lîngă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. (Iosua 22:10)

Copiii lui Israel au auzit zicîndu-se: ,,Iată că fiii lui Ruben; fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părţile copiilor lui Israel.“ (Iosua 22:11)

,,Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: ,Ce însemnează păcatul acesta pe care l-aţi săvîrşit faţă de Dumnezeul lui Israel, şi pentruce vă abateţi acum dela Domnul, zidindu-vă un altar ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului? (Iosua 22:16)

Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru; dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru! (Iosua 22:19)

Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem dela Domnul, ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mîncare, şi ca să aducem pe el jertfe de mulţămiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta! (Iosua 22:23)

De aceea am zis: ,Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe: (Iosua 22:26)

Noi am zis: ,Dacă mai tîrziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, vom răspunde: ,Priviţi chipul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi. (Iosua 22:28)

Departe de noi gîndul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi dela Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mîncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Lui!“ (Iosua 22:29)

Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor) ,,căci“, au zis ei, ,,el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu“. (Iosua 22:34)

şi voi să nu încheiaţi legămînt cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele.` Dar voi n’aţi ascultat de glasul Meu. Pentruce aţi făcut lucrul acesta? (Judecatori 2:2)

Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i -a pus numele ,,Domnul păcii“: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. (Judecatori 6:24)

În aceeaş noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: ,,Ia viţelul tatălui tău, şi un alt taur de şapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat Astartei, care este deasupra. (Judecatori 6:25)

Să zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vîrful acestei stînci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care -l vei tăia“. (Judecatori 6:26)

Cînd s’au sculat oamenii din cetate dis de dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit. (Judecatori 6:28)

Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: ,,Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărîmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfînt care era deasupra lui“. (Judecatori 6:30)

Ioas a răspuns tuturor celor ce s’au înfăţişat înaintea lui: ,,Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să -i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară pînă dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărîmat altarul“. (Judecatori 6:31)

În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), căci au zis: ,,Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i -a dărîmat altarul“. (Judecatori 6:32)

Pe cînd flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S’a suit în flacăra altarului. Văzînd lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut cu faţa la pămînt. (Judecatori 13:20)

A doua zi, poporul s’a sculat disdedimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. (Judecatori 21:4)

Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel. (1 Samuel 2:28)

Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr’ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei. (1 Samuel 2:33)

Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului. (1 Samuel 7:17)

Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l -a zidit Domnului. (1 Samuel 14:35)

În ziua aceea, Gad a venit la David, şi i -a zis: ,,Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“ (2 Samuel 24:18)

Aravna a zis: ,,Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?“ Şi David a răspuns: ,,Ca să cumpăr dela tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentruca să înceteze urgia aceasta de peste popor.“ (2 Samuel 24:21)

David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel (2 Samuel 24:25)

Adonia s’a temut de Solomon; s’a sculat şi el, a plecat, şi s’a apucat de coarnele altarului. (1 Imparati 1:50)

Au venit şi au spus lui Solomon: ,,Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, şi s’a apucat de coarnele altarului, zicînd: ,Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!“ (1 Imparati 1:51)

Şi împăratul Solomon a trimes nişte oameni, cari l-au pogorît de pe altar. El a venit şi s’a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i -a zis: ,,Du-te acasă.“ (1 Imparati 1:53)

Vestea aceasta a ajuns pînă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s’a apucat de coarnele altarului. (1 Imparati 2:28)

Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicîndu -i: ,,Du-te şi loveşte -l!“ (1 Imparati 2:29)

Împăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar. (1 Imparati 3:4)

Locul prea sfînt avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime, şi douăzeci de coţi înălţime. Solomon l -a căptuşit cu aur curat. A făcut înaintea Locului prea sfînt un altar de lemn de cedru, şi l -a acoperit cu aur. (1 Imparati 6:20)

A căptuşit toată casa cu aur, casa întreagă, şi a acoperit cu aur tot altarul care era înaintea Locului prea sfînt. (1 Imparati 6:22)

Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului; (1 Imparati 7:48)

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel. Şi -a întins mînile spre cer, (1 Imparati 8:22)

Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să facă un jurămînt, şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, – (1 Imparati 8:31)

Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer. (1 Imparati 8:54)

În ziua aceea, împăratul a sfinţit mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, darurile de mîncare, şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă care este înaintea Domnului era prea mic, ca să cuprindă arderile de tot, darurile de mîncare, şi grăsimile jertfelor de mulţămire. (1 Imparati 8:64)

Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de mulţămire pe altarul pe care -l zidise Domnului, şi ardea tămîie pe cel care era înaintea Domnului. Şi a isprăvit astfel casa. (1 Imparati 9:25)

A rînduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe cari -i făcuse el. A pus în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. (1 Imparati 12:32)

Şi a jertfit pe altarul pe care -l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărît -o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel, şi s’a suit la altar să ardă tămîie. (1 Imparati 12:33)

Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimes de cuvîntul Domnului, tocmai pe cînd stătea Ieroboam la altar să ardă tămîie. (1 Imparati 13:1)

El a strigat împotriva altarului, după cuvîntul Domnului, şi a zis: ,,Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămîie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!“ (1 Imparati 13:2)

Şi în aceeaş zi a dat un semn, zicînd: ,,Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.“ (1 Imparati 13:3)

Cînd a auzit împăratul cuvîntul pe care -l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mîna de pe altar, zicînd: ,,Prindeţi -l!“ Şi mîna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s’a uscat, şi n’a putut s’o întoarcă înapoi. (1 Imparati 13:4)

Altarul s’a despicat, şi cenuşa de pe el s’a vărsat, după semnul pe care -l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvîntul Domnului. (1 Imparati 13:5)

Căci se va împlini cuvîntul pe care l -a strigat el din partea Domnului împotriva, altarului din Betel, şi împotriva tuturor capiştelor de înălţimi din cetăţile Samariei.“ (1 Imparati 13:32)

A ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal pe care l -a zidit la Samaria, (1 Imparati 16:32)

Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă pînă la amează, zicînd: ,,Baale, auzi-ne!“ Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care -l făcuseră. (1 Imparati 18:26)

Ilie a zis atunci întregului popor: ,,Apropiaţi-vă de mine“! Tot poporul s’a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat. (1 Imparati 18:30)

şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămînţă. (1 Imparati 18:32)

Apa curgea în jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul. (1 Imparati 18:35)

El a răspuns: ,,Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!“ (1 Imparati 19:10)

El a răspuns: ,,Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.“ (1 Imparati 19:14)

Alergătorii, fiecare cu armele în mînă, au înconjurat pe împărat, apezîndu-se dela latura dreaptă pînă la latura stîngă a casei, lîngă altar şi lîngă casă. (2 Imparati 11:11)

Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărîmat, i-au sfărîmat cu desăvîrşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului. (2 Imparati 11:18)

Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i -a făcut o gaură în capac, şi a pus -o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii cari păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. (2 Imparati 12:9)

Împăratul Ahaz s’a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzînd altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimes preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut. (2 Imparati 16:10)

Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimes din Damasc de împăratul Ahaz, şi preotul Urie l -a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. (2 Imparati 16:11)

La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s’a apropiat de el, şi s’a suit pe el. (2 Imparati 16:12)

A ars pe el arderea de tot şi darul de mîncare, a vărsat jertfele de băutură, şi a stropit pe altar sîngele jertfelor de mulţămire. (2 Imparati 16:13)

A îndepărtat dinaintea casei altarul de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l -a pus lîngă noul altar, spre miazănoapte. (2 Imparati 16:14)

Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: ,,Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mîncare de seară, arderea de tot a împăratului şi darul lui de mîncare, arderile de tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mîncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sîngele arderilor de tot şi tot sîngele jertfelor; cît despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.“ (2 Imparati 16:15)

Poate că îmi veţi spune: ,În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.` Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le -a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: ,Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim?` (2 Imparati 18:22)

El a zidit din nou înălţimile, pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab, împăratul lui Israel, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i -a slujit. (2 Imparati 21:3)

A zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: ,,În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“ (2 Imparati 21:4)

A zidit altare întregei oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. (2 Imparati 21:5)

Totuş, preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mîncau azime în mijlocul fraţilor lor. (2 Imparati 23:9)

Împăratul a dărîmat altarele de pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe cari le făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe cari le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le -a sfărîmat şi le -a luat de acolo, le -a aruncat ţărîna în pîrîul Chedron. (2 Imparati 23:12)

A dărîmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut -o în ţărînă, şi a ars idolul Astarteei. (2 Imparati 23:15)

Iosia, întorcîndu-se şi văzînd mormintele cari erau acolo în munte, a trimes să ia oasele din morminte, şi le -a ars pe altar şi l -a pîngărit, după cuvîntul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. (2 Imparati 23:16)

El a zis: ,,Ce este mormîntul acesta pe care -l văd?“ Oamenii din cetate i-au răspuns: ,,Este mormîntul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe cari le împlineşti tu.“ (2 Imparati 23:17)

A junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, cari erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s’a întors la Ierusalim. (2 Imparati 23:20)

Aaron şi fiii săi aduceau jertfe pe altarul arderilor de tot şi tămîie pe altarul tămîiei, împlineau toate slujbele în Locul prea sfînt, şi făceau ispăşire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu. (1 Cronici 6:49)

ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul. (1 Cronici 16:40)

Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. (1 Cronici 21:18)

David a zis lui Ornan: ,,Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi -l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.“ (1 Cronici 21:22)

David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i -a răspuns prin foc, care s’a pogorît din cer pe altarul arderii de tot. (1 Cronici 21:26)

Dar locaşul Domnului, făcut de Moise în pustie, şi altarul arderilor de tot, erau atunci pe înălţimea Gabaonului. (1 Cronici 21:29)

David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimîntase sabia îngerului Domnului. (1 Cronici 21:30)

Şi David a zis: ,,Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel.“ (1 Cronici 22:1)

şi chipul altarului tămîii în aur curăţit, cu greutatea lui. I -a mai dat şi chipul carului heruvimilor de aur, cari îşi întind aripile şi acopăr chivotul legămîntului Domnului. (1 Cronici 28:18)

Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care -l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. (2 Cronici 1:5)

Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot. (2 Cronici 1:6)

A făcut un altar de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi, şi înalt de zece coţi. (2 Cronici 4:1)

Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe cari se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului; (2 Cronici 4:19)

şi toţi Leviţii cari erau cîntăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in supţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi arfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi cari sunau din trîmbiţe; – (2 Cronici 5:12)

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile. (2 Cronici 6:12)

Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său, şi se va pune peste el un jurămînt ca să -l facă să jure, şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, – (2 Cronici 6:22)

Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă, pe care -l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mîncare şi grăsimile. (2 Cronici 7:7)

În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare; căci sfinţirea altarului au făcut -o şapte zile, şi sărbătoarea tot şapte zile. (2 Cronici 7:9)

Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care -l zidise înaintea pridvorului. (2 Cronici 8:12)

A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărîmat stîlpii idoleşti şi a tăiat Astarteele. (2 Cronici 14:3)

Dupăce a auzit aceste cuvinte şi proorocia lui Oded, proorocul, Asa s’a întărit şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe cari le luase în muntele lui Efraim, şi a înoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.“ (2 Cronici 15:8)

A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mînă, dela partea dreaptă pînă la partea stîngă a casei, lîngă altar şi lîngă casă de jur împrejurul împăratului. (2 Cronici 23:10)

Tot poporul a intrat în casa lui Baal, şi au dărîmat -o; i-au sfărîmat altarele şi chipurile, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. (2 Cronici 23:17)

Dar cînd a ajuns puternic, inima i s’a înălţat şi l -a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii. (2 Cronici 26:16)

Ozia s’a mîniat. În mînă avea o cădelniţă. Şi cum s’a mîniat pe preoţi, i -a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii. (2 Cronici 26:19)

Ahaz a strîns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi -a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului. (2 Cronici 28:24)

S’au dus apoi la împăratul Ezechia, şi au zis: ,,Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, şi masa pînilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. (2 Cronici 29:18)

Am adus iarăş în bună stare şi am curăţit toate uneltele, pe cari le pîngărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, cînd cu fărădelegile lui: sînt înaintea altarului Domnului.“ (2 Cronici 29:19)

Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei, şi şapte ţapi, ca jertfă de ispăşire pentru împărăţie, pentru sfîntul locaş, şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. (2 Cronici 29:21)

Preoţii au junghiat boii, şi au strîns sîngele, pe care l-au stropit pe altar; au junghiat berbecii, şi au stropit sîngele pe altar; au junghiat mieii, şi au stropit sîngele pe altar. (2 Cronici 29:22)

Preoţii i-au junghiat, şi au turnat sîngele la piciorul altarului, ca ispăşire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot şi jertfa de ispăşire. (2 Cronici 29:24)

Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; şi, în clipa cînd a început arderea de tot, a început şi cîntarea Domnului, în sunetul trîmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. (2 Cronici 29:27)

S’au sculat, şi au îndepărtat altarele pe cari se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe cari se aducea tămîie, şi le-au aruncat în pîrîul Chedron. (2 Cronici 30:14)

Cînd s’au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel cari erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda, şi au sfărîmat stîlpii idoleşti, au tăiat Astarteele, şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s’au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. (2 Cronici 31:1)

Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului, şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: ,,Să vă închinaţi numai unui altar, şi să aduceţi tămîie numai pe el?“ (2 Cronici 32:12)

A zidit iarăş înălţimile pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s’a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i -a slujit. (2 Cronici 33:3)

A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: ,,În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“ (2 Cronici 33:4)

A zidit altare întregei oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului. (2 Cronici 33:5)

A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteei, a dărîmat toate altarele pe cari le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim, şi le -a aruncat afară din cetate. (2 Cronici 33:15)

A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. (2 Cronici 33:16)

Au dărîmat înaintea lui altarele Baalilor, şi au tăiat stîlpii închinaţi soarelui, cari erau deasupra lor; a sfărîmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le -a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, (2 Cronici 34:4)

şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul. (2 Cronici 34:5)

a dărîmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le -a făcut praf, şi a tăiat toţi stîlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s’a întors la Ierusalim. (2 Cronici 34:7)

Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. (2 Cronici 35:16)

Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s’au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. (Ezra 3:2)

Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară. (Ezra 3:3)

Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei, şi ce trebuie pentru darurile de mîncare şi jertfele de băutură, şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. (Ezra 7:17)

Am tras la sorţi, preoţi, Leviţi şi popor, pentru lemnele cari trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremi hotărîte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege. (Neemia 10:34)

Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne, (Psalmi 26:6)

Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu! (Psalmi 43:4)

Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei. (Psalmi 51:19)

Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu! (Psalmi 84:3)

Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului! (Psalmi 118:27)

Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care -l luase cu cleştele de pe altar. (Isaia 6:6)

nu se va mai uita spre altare, cari sînt lucrarea mînilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei şi la stîlpii închinaţi soarelui. (Isaia 17:8)

Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stîlp de aducere aminte pentru Domnul. (Isaia 19:19)

Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărînă; idolii Astartei şi stîlpii soarelui nu se vor mai ridica. (Isaia 27:9)

Dar poate că îmi vei spune: ,Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!` Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le -a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: ,Să vă închinaţi înaintea acestui altar?` (Isaia 36:7)

îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi -i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.“ (Isaia 56:7)

Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită. (Isaia 60:7)

Căci cîte cetăţi ai, atîţia dumnezei ai, Iuda! Şi cîte uliţi are Ierusalimul, atîtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămîie lui Baal!…` (Ieremia 11:13)

Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vîrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor. (Ieremia 17:1)

Cum se gîndesc la copiii lor, aşa se gîndesc la altarele lor, şi la idolii şi Astartele lor lîngă copacii verzi, pe dealurile înalte. (Ieremia 17:2)

Domnul Şi -a dispreţuit altarul, Şi -a lepădat locaşul Său cel sfînt. A dat în mînile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într’o zi de sărbătoare. (Plângeri 2:7)

Altarele voastre vor fi pustiite, stîlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărîmaţi, şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri. (Ezechiel 6:4)

Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor, şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre. (Ezechiel 6:5)

Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite, şi înălţimie pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărîmaţi şi vor pieri, stîlpii voştri închinaţi soarelui vor fi tăiaţi, şi lucrările voastre nimicite. (Ezechiel 6:6)

Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vîrfurile munţilor, subt orice copac verde, subt orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămîie cu miros plăcut tuturor idolilor lor. (Ezechiel 6:13)

El mi -a zis: ,,Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!“ Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. (Ezechiel 8:5)

Şi m’a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. (Ezechiel 8:16)

Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mînă. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într -o haină de in, şi cu o călimară la brîu. Au venit şi s’au aşezat lîngă altarul de aramă. (Ezechiel 9:2)

Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoţii cari îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Ţadoc sînt aceia cari, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să -I slujească. (Ezechiel 40:46)

A măsurat curtea, care era în patru colţuri, lungă de o sută de coţi. Altarul era înaintea casei. (Ezechiel 40:47)

ca un altar de lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia, şi pereţii lui erau de lemn. Omul acela mi -a zis: ,,Aceasta este masa care este înaintea Domnului! (Ezechiel 41:22)

Iată măsurile altarului, în coţi; fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obicinuit. Temelia era înaltă de un cot, şi lată de un cot; şi pervazul dimprejur avea o lăţime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. (Ezechiel 43:13)

Altarul avea o vatră de patru coţi; şi din vatra altarului se înălţau patru coarne. (Ezechiel 43:15)

Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coţi, o lăţime de doisprezece coţi, şi cu cele patru laturi ale lui făcea un patrat. (Ezechiel 43:16)

El mi -a zis: ,,Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată legile cu privire la altar, pentru ziua cînd îl vor face, ca să aducă pe el arderi de tot şi să stropească sîngele. (Ezechiel 43:18)

Să iei din sîngele lui, şi să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colţuri ale pervazului, şi marginea care -l înconjoară; să curăţeşti astfel altarul şi să faci ispăşire pentru el. (Ezechiel 43:20)

În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispăţire un ţap fără cusur, ca să curăţe altarul, cum l-au curăţit cu viţelul. (Ezechiel 43:22)

Timp de şapte zile, vor face ispăşirea şi curăţirea altarului, şi -l vor sfinţi astfel. (Ezechiel 43:26)

După ce se vor împlini aceste zile, dela ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot, şi jerfele voastre de mulţămire. Şi vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.“ (Ezechiel 43:27)

Preotul va lua din sîngele jertfei ispăşitoare, şi va pune pe uşiorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului, şi pe uşiorii porţii curţii dinlăuntru. (Ezechiel 45:19)

M’a adus înapoi la uşa casei. Şi iată că ieşea apă de supt pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de supt partea dreaptă a casei în spre partea de miază-zi a altarului. (Ezechiel 47:1)

Vîntul îi va strînge cu aripile lui, şi vor fi daţi de ruşine cu altarele lor! (Osea 4:19)

Căci Efraim a zidit multe altare ca să păcătuiască, şi altarele acestea l-au făcut să cadă în păcat. (Osea 8:11)

Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cît roadele sale erau mai multe, cu atît mai multe altare a zidit; cu cît îi propăşea ţara, cu atît înfrumuseţa stîlpii idoleşti. (Osea 10:1)

Inima lor este împărţită: de aceea vor fi pedepsiţi. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stîlpii idoleşti. (Osea 10:2)

Înălţimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: ,,Acoperiţi-ne!“ Şi dealurilor: ,,Cădeţi peste noi!“ (Osea 10:8)

Dacă Galaadul s’a dedat la slujba idolilor, Galaadiţii vor fi nimiciţi negreşit. Ei jertfesc boi în Ghilgal: de aceea, altarele lor vor ajunge nişte mormane de pietre, pe brazdele cîmpiilor. (Osea 12:11)

Încingeţi-vă, preoţi, şi plîngeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. (Ioel 1:13)

Preoţii, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă şi altar, şi să zică: ,,Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n’o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ,,Unde este Dumnezeul lor?“ (Ioel 2:17)

Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osîndiţi de ei. (Amos 2:8)

,,În ziua cînd voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărîmate, şi vor cădea la pămînt. (Amos 3:14)

Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Şi a zis: ,,Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşiorii, şi sfărîmă -i peste capetele lor ale tuturora. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, şi niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa. (Amos 9:1)

Domnul oştirilor îi va ocroti, şi vor mînca, şi vor zdrobi pietrele de praştie, vor bea, vor face gălăgie ca ameţiţi de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului. (Zaharia 9:15)

În ziua aceea, va sta scris pînă şi pe zurgălăii cailor: …Sfinţi Domnului!… Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului. (Zaharia 14:20)

-,,Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate!“ Şi dacă ziceţi: ,,Cu ce Te-am spurcat?“ -,,Prin faptul că aţi zis: ,Masa Domnului este de dispreţuit!“ (Maleahi 1:7)

,,Cine din voi va închide porţile, ca să n’aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N’am nici o plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sînt plăcute! (Maleahi 1:10)

Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plînsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, şi nu mai poate primi nimic din mînile voastre. (Maleahi 2:13)