Noul Testament

,,Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi -i vor pune numele Emanuil“, care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeu este cu noi“. (Matei 1:23)

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă. (Matei 2:11)

După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi -i zice: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să -L omoare.“ (Matei 2:13)

Iosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. (Matei 2:14)

Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s’a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi. (Matei 2:16)

Isus a chemat la El un copilaş, l -a pus în mijlocul lor, (Matei 18:2)

şi le -a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:3)

Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:4)

Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie. (Luca 1:44)

Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într’o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:7)

astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca 2:11)

Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într’o iesle.“ (Luca 2:12)

S’au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. (Luca 2:16)

Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece. (Luca 2:21)

Şi, cînd s’au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să -L înfăţişeze înaintea Domnului, – (Luca 2:22)

după cum este scris în Legea Domnului: ,,Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului“, (Luca 2:23)

şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. (Luca 2:24)

Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el. (Luca 2:25)

Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. (Luca 2:26)

El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, (Luca 2:27)

Simeon L -a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis: (Luca 2:28)

Şi Isus le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.“ (Matei 19:14)

Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis: (Marcu 9:36)

,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“ (Marcu 9:37)

I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau. (Marcu 10:13)

Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mîniat, şi le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. (Marcu 10:14)

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ (Marcu 10:15)

,,Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. (Luca 2:29)

Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta, (Luca 2:30)

pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor, (Luca 2:31)

lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.“ (Luca 2:32)

Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El. (Luca 2:33)

Simeon i -a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: ,,Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire. (Luca 2:34)

Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.“ (Luca 2:35)

Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. (Luca 2:36)

Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. (Luca 2:37)

A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului. (Luca 2:38)

După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s’au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret. (Luca 2:39)

Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. (Luca 2:40)

Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. (Luca 2:52)

I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau. (Luca 18:15)

Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. (Luca 18:16)

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.“ (Luca 18:17)

Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. – (Ioan 1:14)

Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.“ (Ioan 3:3)

Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?“ (Ioan 3:4)

Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. (Luca 1:31)

Isus i -a răspuns: ,,Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:5)

El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. (Luca 1:32)

Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“ (Luca 1:33)

Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“ (Luca 1:34)

Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. (Ioan 3:6)

Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou. (Ioan 3:7)

Vîntul suflă încotro vrea, şi -i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.“ (Ioan 3:8)

Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate face aşa ceva?“ (Ioan 3:9)

Isus I -a răspuns: ,,Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri? (Ioan 3:10)

Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i -a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume. (Ioan 16:21)

Cît despre mine, fraţilor, nu v’am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. (1 Corinteni 3:1)

Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari. (1 Corinteni 14:20)

Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii, pînăce va lua Hristos chip în voi! (Galateni 4:19)

Îngerul i -a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. (Luca 1:35)

Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. (Luca 1:36)

Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. (1 Tesaloniceni 2:7)

Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere. (Luca 1:37)

din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. (2 Timotei 3:15)

şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire, (1 Petru 2:2)

Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt. (Luca 1:41)

Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sînt iertate pentru Numele Lui. (1 Ioan 2:12)

Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)

Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este. (1 Ioan 3:2)

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. (Apocalipsa 12:5)

Vechiul Testament

Dumnezeu a zis: ,,Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi -i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînţa lui după el. (Geneza 17:19)

Domnul Şi -a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise. (Geneza 21:1)

Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţă, la vremea hotărîtă, despre care -i vorbise Dumnezeu. (Geneza 21:2)

Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i -l născuse Sara, numele Isaac. (Geneza 21:3)

Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. (Geneza 21:4)

Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac. (Geneza 21:5)

Şi Sara a zis: ,,Dumnezeu m’a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine.“ (Geneza 21:6)

Şi a adăugat: ,,Cine s’ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuş i-am născut un fiu la bătrîneţă!“ (Geneza 21:7)

Dar moaşele s’au temut de Dumnezeu, şi n’au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. (Exod 1:17)

Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s’a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. (Exod 1:20)

Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l -a ascuns trei luni. (Exod 2:2)

Ne mai putînd să -l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l -a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l -a aşezat între trestii, pe malul rîului. (Exod 2:3)

L -a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I -a fost milă de el, şi a zis: ,,Este un copil de al Evreilor!“ (Exod 2:6)

Cînd i s’au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), ,,căci“ a zis ea, ,,dela Domnul l-am cerut.“ (1 Samuel 1:20)

Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I -o făceam. (1 Samuel 1:27)

De aceea vreau să -l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.“ Şi s’au închinat acolo înaintea Domnului. (1 Samuel 1:28)

Ana s’a rugat, şi a zis: ,,Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea… a fost înălţată de Domnul; Mi s’a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, Căci mă bucur…… de ajutorul Tău. (1 Samuel 2:1)

Cînd a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată, şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tînărul Samuel creştea înaintea Domnului. (1 Samuel 2:21)

Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare. (Psalmi 8:2)

Da, Tu m’ai scos din pîntecele mamei, m’ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele; (Psalmi 22:9)

Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El. (Psalmi 127:3)

Ca săgeţile în mîna unui războinic, aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă. (Psalmi 127:4)

Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămînea de ruşine, cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă. (Psalmi 127:5)

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. – (Proverbe 22:6)

De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi -i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). (Isaia 7:14)

Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. (Isaia 9:6)

,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.“ (Ieremia 1:5)

,,Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plîngeri şi lacrămi amare: Rahela îşi plînge copiii; şi nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sînt!“ (Ieremia 31:15)