Noul Testament

Drept răspuns, El le -a zis: ,,Oare n’aţi citit că Ziditorul, dela început i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, (Matei 19:4)

Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. (Marcu 10:6)

Pentrucă în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost de la începutul lumii, pe care a făcut -o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată. (Marcu 13:19)

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. (Ioan 1:1)

El era la început cu Dumnezeu. (Ioan 1:2)

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El. (Ioan 1:3)

El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L -a cunoscut. (Ioan 1:10)

Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: ,,Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele! (Faptele Apostolilor 4:24)

,,Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi sîntem oameni de aceeaş fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi dela aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele. (Faptele Apostolilor 14:15)

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni. (Faptele Apostolilor 17:24)

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; (Romani 1:20)

căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. (Romani 1:25)

De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (Romani 8:19)

Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus -o-cu nădejdea însă, (Romani 8:20)

că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. (Romani 8:21)

Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii. (Romani 8:22)

totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi. (1 Corinteni 8:6)

şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. (1 Corinteni 11:9)

Căci Dumnezeu, care a zis: ,,Să lumineze lumina din întunerec“, ne -a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4:6)

În El, Dumnezeu ne -a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui, (Efeseni 1:4)

Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le -a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)

şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; (Efeseni 3:9)

şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. (Efeseni 4:24)

Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. (Coloseni 1:16)

El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. (Coloseni 1:17)

şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut. (Coloseni 3:10)

Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le -a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul. (1 Timotei 4:3)

Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri; (1 Timotei 4:4)

la sfîrşitul acestor zile, ne -a vorbit prin Fiul, pe care L -a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. (Evrei 1:2)

Şi iarăş: ,,La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. (Evrei 1:10)

Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. – (Evrei 3:4)

Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în ,,odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: ,,Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii. (Evrei 4:3)

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta; (Evrei 9:11)

Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n’a fost făcut din lucruri cari se văd. (Evrei 11:3)

Cuvintele acestea ,,încă odată“ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. (Evrei 12:27)

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; (Evrei 12:28)

El, de bună voia Lui, ne -a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui. (Iacov 1:18)

şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!“ (2 Petru 3:4)

Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, (2 Petru 3:5)

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13)

Îngerului Bisericii din Laodicea scrie -i: ,,Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: (Apocalipsa 3:14)

,,Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!“ (Apocalipsa 4:11)

şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, (Apocalipsa 10:6)

El zicea cu glas tare: ,,Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi -I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!“ (Apocalipsa 14:7)

Vechiul Testament

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. (Geneza 1:1)

Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. (Geneza 1:2)

Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!“ Şi a fost lumină. (Geneza 1:3)

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec. (Geneza 1:4)

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi. (Geneza 1:5)

Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.“ (Geneza 1:6)

Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. (Geneza 1:7)

Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. (Geneza 1:8)

Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!“ Şi aşa a fost. (Geneza 1:9)

Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. (Geneza 1:10)

Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.“ Şi aşa a fost. (Geneza 1:11)

Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. (Geneza 1:12)

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. (Geneza 1:13)

Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii; (Geneza 1:14)

şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.“ Şi aşa a fost. (Geneza 1:15)

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele. (Geneza 1:16)

Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul, (Geneza 1:17)

să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. (Geneza 1:18)

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. (Geneza 1:19)

Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.“ (Geneza 1:20)

Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. (Geneza 1:21)

Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt“. (Geneza 1:22)

Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. (Geneza 1:23)

Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.“ Şi aşa a fost. (Geneza 1:24)

Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. (Geneza 1:25)

Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.“ (Geneza 1:26)

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut. (Geneza 1:27)

Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.“ (Geneza 1:28)

Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v’am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.“ (Geneza 1:29)

Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.“ Şi aşa a fost. (Geneza 1:30)

Dumnezeu S’a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. (Geneza 1:31)

Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor. (Geneza 2:1)

În ziua a şaptea Dumnezeu Şi -a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. (Geneza 2:2)

Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit -o, pentrucă în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. (Geneza 2:3)

Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute. (Geneza 2:4)

În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul. (Geneza 2:5)

Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului. (Geneza 2:6)

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7)

Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care -l întocmise. (Geneza 2:8)

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Geneza 2:9)

Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. (Geneza 2:10)

Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. (Geneza 2:11)

Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. (Geneza 2:12)

Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. (Geneza 2:13)

Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul. (Geneza 2:14)

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l -a aşezat în grădina Edenului, ca s’o lucreze şi s’o păzească. (Geneza 2:15)

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; (Geneza 2:16)

dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.“ (Geneza 2:17)

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.“ (Geneza 2:18)

Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele. (Geneza 2:19)

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. (Geneza 2:20)

Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. (Geneza 2:21)

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om. (Geneza 2:22)

Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.“ (Geneza 2:23)

Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:24)

Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine. (Geneza 2:25)

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit -o. (Exod 20:11)

Întreabă vremurile străvechi, cari au fost înaintea ta, din ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om pe pămînt, şi cercetează dela o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întîmplare aşa de mare, şi s’a auzit vreodată aşa ceva? (Deuteronom 4:32)

Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sînt cerurile şi cerurile cerurilor, pămîntul şi tot ce cuprinde el. (Deuteronom 10:14)

căruia i -a făcut următoarea rugăciune: ,,Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul. (2 Imparati 19:15)

căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli, dar Domnul a făcut cerurile. (1 Cronici 16:26)

Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. (Neemia 9:6)

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării. (Iov 9:8)

Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri? (Iov 12:9)

El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic. (Iov 26:7)

Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar. (Iov 26:13)

Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? (Iov 31:15)

Duhul lui Dumnezeu m’a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă. (Iov 33:4)

dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea, (Iov 35:10)

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. (Iov 38:4)

Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? (Iov 38:5)

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, (Iov 38:6)

atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:7)

Cine a închis marea cu porţi, cînd s’a aruncat din pîntecele mamei ei? (Iov 38:8)

Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; (Iov 38:9)

cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; (Iov 38:10)

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` (Iov 38:11)

Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut, (Psalmi 8:3)

I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui: (Psalmi 8:6)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui. (Psalmi 19:1)

(Un psalm al lui David.) Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmi 24:1)

Căci El l -a întemeiat pe mări, şi l -a întărit pe rîuri. (Psalmi 24:2)

Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui. (Psalmi 33:6)

Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă. (Psalmi 33:9)

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele. (Psalmi 74:16)

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna. (Psalmi 74:17)

Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea. (Psalmi 89:11)

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu! (Psalmi 90:2)

A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul: (Psalmi 95:5)

veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! (Psalmi 95:6)

Căci toţi dumnezeii popoarelor sînt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile. (Psalmi 96:5)

Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne -a făcut, ai Lui sîntem: noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui. (Psalmi 100:3)

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. (Psalmi 102:25)

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. (Psalmi 104:2)

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina. (Psalmi 104:5)

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale. (Psalmi 104:24)

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului. (Psalmi 104:30)

Fiţi binecuvîntaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul! (Psalmi 115:15)

Ajutorul îmi vine dela Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul. (Psalmi 121:2)

Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pămîntul. (Psalmi 124:8)

Domnul să te binecuvinteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pămîntul! (Psalmi 134:3)

Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui! (Psalmi 136:5)

Pe cel ce a întins pămîntul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui! (Psalmi 136:6)

Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele: (Psalmi 139:13)

Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmi 139:14)

El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci. (Psalmi 146:6)

Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; (Proverbe 3:19)

prin ştiinţa Lui s’au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua. (Proverbe 3:20)

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului, (Proverbe 8:27)

Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. – (Proverbe 16:4)

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu. (Ecclesiast 3:11)

În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel; (Isaia 17:7)

,,Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul! (Isaia 37:16)

El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. (Isaia 40:22)

,,Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.“ (Isaia 40:26)

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le -a întins, care a întins pămîntul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce -l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el. (Isaia 42:5)

Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Celce te -a întocmit din pîntecele mamei tale: ,,Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine? (Isaia 44:24)

Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. (Isaia 45:7)

Eu am făcut pămîntul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mînile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. (Isaia 45:12)

Mîna Mea a întemeiat pămîntul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s’au şi înfăţişat îndată. (Isaia 48:13)

şi să uiţi pe Domnul, care te -a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului? (Isaia 51:13)

Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului: ,Tu eşti poporul Meu!` (Isaia 51:16)

,,Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu -i vor mai veni în minte. (Isaia 65:17)

,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?` Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să -l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu -l trec. (Ieremia 5:22)

Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. (Ieremia 10:12)

,Eu am făcut pămîntul, pe oameni, şi dobitoacele cari sînt pe pămînt, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pămîntul cui Îmi place. (Ieremia 27:5)

,,Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rînduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărîtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor: (Ieremia 31:35)

,Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pămîntul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! (Ieremia 32:17)

,,Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul: (Ieremia 33:2)

El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui. (Ieremia 51:15)

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vîntul, şi spune omului pînă şi gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, şi umblă pe înălţimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui. (Amos 4:13)

El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunerecul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului: Domnul este Numele Lui. (Amos 5:8)

Proorocia, Cuvîntul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul, şi a întocmit duhul omului din el: (Zaharia 12:1)

N’avem toţi un singur Tată? Nu ne -a făcut un singur Dumnezeu? Pentruce dar sîntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pîngărind astfel legămîntul părinţilor noştri? (Maleahi 2:10)