Noul Testament

şi le -a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:3)

Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:4)

Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine. (Matei 18:5)

Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 18:10)

Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi. (Matei 18:14)

Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mînile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. (Matei 19:13)

Şi Isus le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.“ (Matei 19:14)

După ce Şi -a pus mînile peste ei, a plecat de acolo. (Matei 19:15)

Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis: (Marcu 9:36)

,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“ (Marcu 9:37)

Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. (Marcu 9:42)

I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau. (Marcu 10:13)

Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mîniat, şi le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. (Marcu 10:14)

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ (Marcu 10:15)

Apoi i -a luat în braţe, şi i -a binecuvîntat, punîndu-Şi mînile peste ei. (Marcu 10:16)

Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.“ (Luca 1:17)

Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt. (Luca 1:41)

Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău. (Luca 1:42)

Cum mi -a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? (Luca 1:43)

Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie. (Luca 1:44)

Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?“ Şi mîna Domnului era într’adevăr cu el. (Luca 1:66)

Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel. (Luca 1:80)

Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. (Luca 2:40)

Apoi S’a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. (Luca 2:51)

Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. (Luca 2:52)

şi le -a zis: ,,Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.“ (Luca 9:48)

Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. (Luca 18:16)

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.“ (Luca 18:17)

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; (Ioan 1:12)

născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:13)

Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i -a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume. (Ioan 16:21)

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“ (Faptele Apostolilor 2:39)

Pavel şi Sila i-au răspuns: ,,Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.“ (Faptele Apostolilor 16:31)

Dar cînd s’au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat. (Faptele Apostolilor 21:5)

Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:16)

Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:17)

Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi. (1 Corinteni 7:14)

Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.“ (2 Corinteni 6:18)

ne -a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, (Efeseni 1:5)

Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, (Efeseni 2:19)

Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi. (Efeseni 5:1)

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. (Efeseni 6:1)

,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“ -este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă- (Efeseni 6:2)

,,ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.“ (Efeseni 6:3)

Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. (Coloseni 3:20)

Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. (Coloseni 3:21)

Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. (1 Tesaloniceni 2:7)

Ştiţi iarăş că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă adeveream, (1 Tesaloniceni 2:11)

să vă purtaţi într’un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa. (1 Tesaloniceni 2:12)

Totuş ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. (1 Timotei 2:15)

să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. (1 Timotei 3:4)

Căci dacă cineva nu ştie să-şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? (1 Timotei 3:5)

Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cîrmuiască bine copiii şi casele lor. (1 Timotei 3:12)

Dacă o văduvă are copii sau nepoţi dela copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. (1 Timotei 5:4)

să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună. (1 Timotei 5:10)

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s’a sălăşluit întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sînt încredinţat că şi în tine. (2 Timotei 1:5)

Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat: (2 Timotei 3:14)

din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. (2 Timotei 3:15)

Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. (Tit 1:6)

ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii; (Tit 2:4)

Şi iarăş: ,,Îmi voi pune încrederea în El.“ Şi în alt loc: ,,Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i -a dat Dumnezeu!“ (Evrei 2:13)

Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s’a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s’au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului. (Evrei 11:23)

Şi aţi uitat sfatul, pe care vi -l dă ca unor fii: ,,Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. (Evrei 12:5)

Căci Domnul pedepseşte pe cine -l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care -l primeşte.“ (Evrei 12:6)

Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu -l pedepseşte tatăl? (Evrei 12:7)

Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. (Evrei 12:8)

Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? (Evrei 12:9)

Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. (Evrei 12:10)

Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:11)

Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)

şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire, (1 Petru 2:2)

Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)

Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este. (1 Ioan 3:2)

Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. (1 Ioan 3:18)

Eu n’am bucurie mai mare decît să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. (3 Ioan 1:4)

Vechiul Testament

Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i -a făgăduit“… (Geneza 18:19)

Esau, ridicînd ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: ,,Cine sînt aceia?“ Şi Iacov a răspuns: ,,Sînt copiii, pe cari i -a dat Dumnezeu robului tău.“ (Geneza 33:5)

Iosif a răspuns tatălui său: ,,Sînt fiii mei, pe cari mi i -a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: ,,Apropie -i, te rog, de mine, ca să -i binecuvintez.“ (Geneza 48:9)

şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M’am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul.“ (Exod 10:2)

Şi cînd vă vor întreba copiii voştri: ,Ce însemnează obiceiul acesta?` (Exod 12:26)

Să spui atunci fiului tău: ,Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieşit din Egipt.` (Exod 13:8)

Şi cînd te va întreba fiul tău într’o zi: ,Ce înseamnă lucrul acesta?` să -i răspunzi: ,Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne -a scos din Egipt, din casa robiei; (Exod 13:14)

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Exod 20:12)

Fiecare din voi să cinstească pe mamă-sa şi pe tatăl său, şi să păzească Sabatele Mele. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru. (Levitic 19:3)

Să nu-ţi necinsteşti fata, dînd -o să fie curvă, pentruca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie, şi să se umple de fărădelegi. (Levitic 19:29)

Dacă un om oarecare blastămă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sîngele lui să cadă asupra lui. (Levitic 20:9)

Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi. (Deuteronom 4:9)

Adu-ţi aminte de ziua cînd te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, cînd Domnul mi -a zis: ,,Strînge poporul la Mine! Căci vreau să -i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cît vor trăi pe pămînt; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.“ (Deuteronom 4:10)

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi -a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Deuteronom 5:16)

ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe cari ţi le dau, şi să ai zile multe. (Deuteronom 6:2)

Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. (Deuteronom 6:7)

Cînd fiul tău te va întreba într -o zi: ,,Ce însemnează învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe cari vi le -a dat Domnul, Dumnezeul nostru?“ (Deuteronom 6:20)

să răspunzi fiului tău: ,,Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, şi Domnul ne -a scos din Egipt cu mîna Lui cea puternică. (Deuteronom 6:21)

Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele cînd vei fi acasă, cînd vei merge în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. (Deuteronom 11:19)

Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n’ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu -i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, (Deuteronom 21:18)

Să spună bătrînilor cetăţii lui: ,,Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n’ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.“ (Deuteronom 21:20)

,,Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!“ -Şi tot poporul să răspundă: ,,Amin!“ (Deuteronom 27:16)

pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Cînd vor întreba copiii voştri într’o zi: ,Ce însemnează pietrele acestea pentru voi?` (Iosua 4:6)

să le spuneţi: ,Apele Iordanului s’au despicat în două înaintea chivotului legămîntului Domnului; cînd a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s’au despicat în două, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.“ (Iosua 4:7)

Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Rîu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cît despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului“. (Iosua 24:15)

Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: ,,Doamne, Te rog, să mai vină odată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimes, şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!“ (Judecatori 13:8)

Manoah a zis: ,,Acum, dacă se va împlini cuvîntul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?“ (Judecatori 13:12)

Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce… aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici…… nu va trece peste capul lui.“ (1 Samuel 1:11)

Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I -o făceam. (1 Samuel 1:27)

De aceea vreau să -l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.“ Şi s’au închinat acolo înaintea Domnului. (1 Samuel 1:28)

Tînărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor. (1 Samuel 2:26)

I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă, şi prin care fiii lui… s’au făcut vrednici de lepădat, fără…… ca el să -i fi oprit. (1 Samuel 3:13)

Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; (2 Samuel 7:14)

Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut -o tatălui meu David, cînd ai zis: ,Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seamă la calea lor, şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea. (1 Imparati 8:25)

Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe. (1 Imparati 11:12)

Ilie a luat copilul, l -a pogorît jos în casă din odaia de sus, şi l -a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: ,,Iată, fiul tău este viu.“ (1 Imparati 17:23)

a zis tatălui său: ,,Capul meu! Capul meu!“ Tatăl a zis slujitorului său: ,,Du -l la mamă-sa!“ (2 Imparati 4:19)

Slujitorul l -a luat şi l -a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, şi apoi a murit. (2 Imparati 4:20)

Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune -i: ,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sînt bine?` Ea a răspuns: ,,Bine.“ (2 Imparati 4:26)

Mama copilului a zis: ,,Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi el s’a sculat şi a mers după ea. (2 Imparati 4:30)

Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine! (1 Cronici 22:11)

Numai să-ţi dea Domnul înţelepciune şi pricepere, şi să te facă să domneşti peste Israel în păzirea legii Domnului, Dumnezeului tău! (1 Cronici 22:12)

Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte -I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gîndurile. Dacă -L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă -L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie. (1 Cronici 28:9)

Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. (2 Cronici 20:13)

Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, şi Ioas a născut fii şi fiice. (2 Cronici 24:3)

Cît despre fiii lui, despre marele număr de proorocii făcute cu privire la el, şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sînt scrise în istoria din cartea împăraţilor. În locul lui a domnit fiul său Amaţia. (2 Cronici 24:27)

M’am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: ,,Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!“ (Neemia 4:14)

Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.“ Aşa avea Iov obicei să facă. (Iov 1:5)

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor. (Iov 21:11)

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu; (Iov 29:5)

Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare. (Psalmi 8:2)

Da, Tu m’ai scos din pîntecele mamei, m’ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele; (Psalmi 22:9)

de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu. (Psalmi 22:10)

Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului. (Psalmi 34:11)

Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea. (Psalmi 37:25)

Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi. (Psalmi 37:26)

Dumnezeule, Tu m’ai învăţat din tinereţă, şi pînă acum eu vestesc minunile Tale. (Psalmi 71:17)

Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni! (Psalmi 71:18)

nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut. (Psalmi 78:4)

El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, (Psalmi 78:5)

ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; (Psalmi 78:6)

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El. (Psalmi 103:13)

El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmi 113:9)

Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El. (Psalmi 127:3)

Ca săgeţile în mîna unui războinic, aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă. (Psalmi 127:4)

Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămînea de ruşine, cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă. (Psalmi 127:5)

Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. (Psalmi 128:3)

şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel! (Psalmi 128:6)

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti. (Psalmi 144:12)

Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale! (Proverbe 1:8)

Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău. (Proverbe 1:9)

Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! (Proverbe 1:10)

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, (Proverbe 2:1)

dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; (Proverbe 2:2)

Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! (Proverbe 3:1)

Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace. (Proverbe 3:2)

Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui. (Proverbe 3:11)

Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte! (Proverbe 3:12)

Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi; (Proverbe 4:1)

căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea. (Proverbe 4:2)

Căci cînd eram încă fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea, (Proverbe 4:3)

el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: ,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi! (Proverbe 4:4)

Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi. (Proverbe 4:10)

Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. (Proverbe 4:11)

Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! (Proverbe 4:20)

Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! (Proverbe 4:21)

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea, (Proverbe 5:1)

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă. (Proverbe 5:2)

Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale: (Proverbe 6:20)

leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît. (Proverbe 6:21)

Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare! (Proverbe 6:22)

Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele. (Proverbe 7:1)

Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor. (Proverbe 7:2)

Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. (Proverbe 7:3)

Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale. (Proverbe 10:1)

Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n’ascultă mustrarea. – (Proverbe 13:1)

Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. – (Proverbe 13:24)

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. – (Proverbe 14:26)

Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. – (Proverbe 15:5)

Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. – (Proverbe 15:20)

Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. – (Proverbe 17:6)

Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într’una. – (Proverbe 19:13)

Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. – (Proverbe 19:18)

Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. – (Proverbe 19:26)

Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! – (Proverbe 20:7)

Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. – (Proverbe 20:11)

Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. – (Proverbe 20:20)

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. – (Proverbe 22:6)

Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. – (Proverbe 22:15)

Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. (Proverbe 23:13)

Lovindu -l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor. (Proverbe 23:14)

Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit. (Proverbe 23:22)

Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. (Proverbe 23:24)

Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut. (Proverbe 23:25)

Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. – (Proverbe 28:7)

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. – (Proverbe 29:15)

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. – (Proverbe 29:17)

#N/A

#N/A

Iată, eu şi copiii pe cari mi i -a dat Domnul, sîntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului. (Isaia 8:18)

Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mîna un copilaş; (Isaia 11:6)

Ei zic: ,,Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi dela ţîţă? (Isaia 28:9)

Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta. (Isaia 38:19)

Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri pe pămîntul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta, şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale, (Isaia 44:3)

Poate o femeie să uite copilul pe care -l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: (Isaia 49:15)

Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi. (Isaia 54:13)

Cum mîngîie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mîngîia Eu; da, veţi fi mîngîiaţi în Ierusalim! (Isaia 66:13)

,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.“ (Ieremia 1:5)

Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!` (Ieremia 31:17)

Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei. (Ieremia 32:39)

Voi încheia cu ei un legămînt vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. (Ieremia 32:40)

Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţinea în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!“ (Ieremia 49:11)

#N/A

,,Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: ,Cum este mama aşa şi fata!` (Ezechiel 16:44)

Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! (Ioel 1:3)

Strîngeţi poporul, ţineţi o adunare sfîntă! Aduceţi pe bătrîni, strîngeţi copiii, şi chiar pruncii dela ţîţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei! (Ioel 2:16)

El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem (Maleahi 4:6)