Noul Testament

Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“ (Matei 4:4)

Felul vostru de vorbire să fie: ,,Da, da; nu, nu“; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău. (Matei 5:37)

De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi -a zidit casa pe stîncă. (Matei 7:24)

Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi -a zidit casa pe nisip. (Matei 7:26)

Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit. (Matei 12:36)

Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.“ (Matei 12:37)

Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. (Matei 15:18)

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24:35)

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Marcu 13:31)

Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: ,,Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“ (Luca 4:22)

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:45)

Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare. (Luca 8:15)

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. (Luca 9:26)

Şi El a răspuns: ,,Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -L păzesc!“ (Luca 11:28)

De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. (Luca 12:3)

căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu -i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri. (Luca 21:15)

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. (Ioan 1:1)

Căci Acela, pe care L -a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu -I dă Duhul cu măsură. (Ioan 3:34)

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan 5:24)

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă. (Ioan 6:63)

Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: ,,Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei; (Ioan 8:31)

veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“ (Ioan 8:32)

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. (Ioan 12:48)

Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus. (Ioan 15:3)

Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. (Ioan 15:7)

Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M’ai trimes. (Ioan 17:8)

Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)

dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. (Faptele Apostolilor 6:10)

Ce zice ea deci? ,Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.` Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care -l propovăduim noi. (Romani 10:8)

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. (Romani 10:17)

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)

Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. (1 Corinteni 2:13)

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14)

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. (1 Corinteni 4:20)

şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut. (1 Corinteni 15:2)

Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (2 Corinteni 2:17)

că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne -a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. (2 Corinteni 5:19)

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:5)

ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Efeseni 4:15)

Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud. (Efeseni 4:29)

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. (Efeseni 5:19)

Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră. (Coloseni 3:16)

Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:6)

Deaceea mulţămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cari credeţi. (1 Tesaloniceni 2:13)

Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:18)

Aşa dar, fraţilor, rămîneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2:15)

Încolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvîntul Domnului să se răspîndească şi să fie proslăvit cum este la voi, (2 Tesaloniceni 3:1)

pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. (1 Timotei 4:5)

Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le-ai auzit dela mine, ţine -l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. (2 Timotei 1:13)

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să -i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului. (2 Timotei 2:15)

propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura. (2 Timotei 4:2)

de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi. (Tit 2:8)

El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, (Evrei 1:3)

De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. (Evrei 2:1)

Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii. (Evrei 4:12)

Şi oricine nu se hrăneşte decît cu lapte, nu este obicinuit cu cuvîntul despre neprihănire, căci este un prunc. (Evrei 5:13)

Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie; (Iacov 1:19)

De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. (Iacov 1:21)

Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri. (Iacov 1:22)

Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul. (Iacov 3:2)

Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! (Iacov 3:5)

Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei. (Iacov 3:6)

dar limba niciun om n’o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. (Iacov 3:8)

Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. (Iacov 3:9)

Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! (Iacov 3:10)

Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămînt, nici cu vreun altfel de jurămînt. Ci ,,da“ al vostru să fie ,,da“; şi ,,nu“ să fie ,,nu“, ca să nu cădeţi supt judecată. (Iacov 5:12)

Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrîneze limba dela rău, şi buzele dela cuvinte înşelătoare. (1 Petru 3:10)

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentruca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (1 Petru 4:11)

ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. (2 Petru 3:2)

Ce era dela început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mînile noastre, cu privire la Cuvîntul vieţii, – (1 Ioan 1:1)

Dacă zicem că n’am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:10)

V’am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. V’am scris, tinerilor, fiindcă sînteţi tari, şi Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în voi, şi aţi biruit pe cel rău. (1 Ioan 2:14)

Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. (1 Ioan 3:18)

Eu n’am bucurie mai mare decît să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. (3 Ioan 1:4)

De aceea, cînd voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atît; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să -i primească, şi -i dă afară din Biserică. (3 Ioan 1:10)

Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:3)

,,Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n’o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvîntul Meu, şi n’ai tăgăduit Numele Meu. (Apocalipsa 3:8)

Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte. (Apocalipsa 12:11)

Vechiul Testament

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu! (Psalmi 19:14)

Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! (Psalmi 34:13)

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea. (Psalmi 37:30)

Mi -a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s’au temut, şi s’au încrezut în Domnul. (Psalmi 40:3)

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată. (Psalmi 49:3)

Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! (Psalmi 52:2)

Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare! (Psalmi 52:4)

Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii. (Psalmi 55:21)

Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă în însăş mîndria lor, căci nu spun decît blesteme şi minciuni: (Psalmi 59:12)

Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi, (Psalmi 64:3)

Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmi 119:11)

Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. (Psalmi 119:13)

Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! (Psalmi 119:172)

Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale! (Proverbe 4:24)

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul; (Proverbe 5:3)

dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, (Proverbe 6:2)

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, (Proverbe 6:12)

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! (Proverbe 8:7)

Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde sîlnicie. – (Proverbe 10:11)

Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. – (Proverbe 10:19)

Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru. – (Proverbe 10:20)

Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n’au judecată. – (Proverbe 10:21)

Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. – (Proverbe 10:31)

Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi. (Proverbe 10:32)

Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă. (Proverbe 11:9)

Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. – (Proverbe 12:6)

În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. – (Proverbe 12:13)

Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. – (Proverbe 12:17)

Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. – (Proverbe 12:18)

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. – (Proverbe 12:19)

Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. – (Proverbe 12:22)

Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. – (Proverbe 12:25)

Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. – (Proverbe 13:2)

Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. – (Proverbe 13:3)

În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. – (Proverbe 14:3)

Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia. (Proverbe 15:1)

Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. – (Proverbe 15:2)

Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. – (Proverbe 15:4)

Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. – (Proverbe 15:7)

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! – (Proverbe 15:23)

Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. – (Proverbe 15:26)

Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. – (Proverbe 15:28)

Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. – (Proverbe 16:1)

Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. – (Proverbe 16:13)

Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. – (Proverbe 16:21)

Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. – (Proverbe 16:23)

Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. – (Proverbe 16:24)

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! – (Proverbe 17:7)

Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. – (Proverbe 17:9)

Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. – (Proverbe 17:27)

Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într’una. – (Proverbe 18:4)

Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. – (Proverbe 18:6)

Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. – (Proverbe 18:7)

Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. – (Proverbe 18:8)

Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. – (Proverbe 18:13)

Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. – (Proverbe 18:20)

Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. – (Proverbe 18:21)

Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. – (Proverbe 19:1)

Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, – (Proverbe 19:9)

Este aur şi sînt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sînt un lucru scump. – (Proverbe 20:15)

Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. – (Proverbe 21:6)

Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. – (Proverbe 21:23)

Cine iubeşte curăţia inimii, şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. – (Proverbe 22:11)

Un răspuns bun este ca un sărut pe buze. (Proverbe 24:26)

Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. – (Proverbe 25:11)

Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase. (Proverbe 25:15)

Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr’o ţară depărtată. – (Proverbe 25:25)

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. – (Proverbe 26:4)

Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte. (Proverbe 26:20)

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. – (Proverbe 29:20)

Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe. (Ecclesiast 5:2)

Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor. (Ecclesiast 5:3)

Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu. (Ecclesiast 5:7)

Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. (Ecclesiast 10:12)

,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. (Isaia 50:4)

Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului: ,Tu eşti poporul Meu!` (Isaia 51:16)

Voi pune lauda pe buze: ,Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! -zice Domnul-Da Eu îl voi tămădui! (Isaia 57:19)

,,Şi iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: ,Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pînă’n veac, zice Domnul.“ (Isaia 59:21)

Apoi Domnul Şi -a întins mîna, şi mi -a atins gura. Şi Domnul mi -a zis: ,Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. (Ieremia 1:9)

,,Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ,Pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să -i ardă focul acesta. (Ieremia 5:14)

El mi -a zis: ,,Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun! (Ezechiel 3:10)