Noul Testament

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. (Matei 1:1)

Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; (Matei 1:6)

Deci, dela Avraam pînă la David, sînt patrusprezece neamuri de toate; dela David pînă la strămutarea în Babilon sînt patrusprezece neamuri; şi dela strămutarea în Babilon pînă la Hristos, sînt patrusprezece neamuri. (Matei 1:17)

Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s’a arătat în vis un înger al Domnului, şi i -a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt. (Matei 1:20)

Cînd a plecat de acolo, s’au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: ,,Ai milă de noi, Fiul lui David!“ (Matei 9:27)

Dar Isus le -a răspuns: ,,Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el şi ceice erau împreună cu el? (Matei 12:3)

Toate noroadele, mirate, ziceau: ,,Nu cumva este acesta Fiul lui David?“ (Matei 12:23)

Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: ,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“ (Matei 15:22)

Broșură trezire spirituală

La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. Ce scop a avut Dumnezeu când a creat omul? A fost acela ca omul să trăiască doar pentru a muri și a fi uitat?

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Şi doi orbi şedeau lîngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: ,,Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“ (Matei 20:30)

Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: ,,Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“ (Matei 20:31)

Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“ (Matei 21:9)

Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie. (Matei 21:15)

Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ ,,Al lui David“, I-au răspuns ei. (Matei 22:42)

Şi Isus le -a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice: (Matei 22:43)

Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“ (Matei 22:45)

Isus le -a răspuns: ,,Oare n’aţi citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, şi cînd a flămînzit el şi cei ce erau împreună cu el? (Marcu 2:25)

El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“ (Marcu 10:47)

Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!“ (Marcu 10:48)

Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“ (Marcu 11:10)

Pe cînd învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: ,,Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? (Marcu 12:35)

Însuş David, fiind însuflat de Duhul Sfînt, a zis: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.` (Marcu 12:36)

Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“ Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere. (Marcu 12:37)

la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. (Luca 1:27)

El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. (Luca 1:32)

Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David, (Luca 1:69)

Iosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, – (Luca 2:4)

astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca 2:11)

fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, (Luca 3:31)

Isus le -a răspuns: ,,Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el? (Luca 6:3)

Şi el a strigat: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“ (Luca 18:38)

Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!“ (Luca 18:39)

Isus le -a zis: ,,Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? (Luca 20:41)

Broșură trezire spirituală

Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea, (Luca 20:42)

Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“ (Luca 20:44)

Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?“ (Ioan 7:42)

,,Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. (Faptele Apostolilor 1:16)

Căci David zice despre El: ,,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. (Faptele Apostolilor 2:25)

Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi. (Faptele Apostolilor 2:29)

Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, (Faptele Apostolilor 2:30)

Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, (Faptele Apostolilor 2:34)

Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ,Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte? (Faptele Apostolilor 4:25)

Şi părinţii noştri l-au adus, la rîndul lor, supt povăţuirea lui Iosua, cînd au intrat în ţara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le -a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pînă în zilele lui David. (Faptele Apostolilor 7:45)

David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. (Faptele Apostolilor 7:46)

apoi l -a înlăturat, şi le -a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ,,Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.“ (Faptele Apostolilor 13:22)

Din sămînţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor, care este Isus. (Faptele Apostolilor 13:23)

Că L -a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus -o cînd a zis: ,,Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.“ (Faptele Apostolilor 13:34)

Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lîngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea. (Faptele Apostolilor 13:36)

,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi -l voi înălţa din nou: (Faptele Apostolilor 15:16)

Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul, (Romani 1:3)

Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. (Romani 4:6)

Şi David zice: ,,Masa lor să li se prefacă într -o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într -o dreaptă răsplătire. (Romani 11:9)

Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, (2 Timotei 2:8)

El hotărăşte din nou o zi: ,,Astăzi,“ -zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“ (Evrei 4:7)

Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! (Evrei 11:32)

Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie -i: ,,Iată ce zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va închide, Celce închide, şi nimeni nu va deschide: (Apocalipsa 3:7)

Şi unul din bătrîni mi -a zis: ,,Nu plînge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei. (Apocalipsa 5:5)

Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. (Apocalipsa 22:16)

Vechiul Testament

Vecinele i-au pus nume, zicînd: ,,Un fiu s’a născut Naomei!“ Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David. (Rut 4:17)

Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David (Rut 4:22)

Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l -a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începînd din ziua aceea şi în cele următoare. Samuel s’a sculat, şi s’a dus la Rama. (1 Samuel 16:13)

Saul a trimes nişte oameni la Isai, să -i spună: ,,Trimete-mi pe fiul tău David, care este cu oile.“ (1 Samuel 16:19)

Isai a luat un măgar, l -a încărcat cu pîne, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimes lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. (1 Samuel 16:20)

David a ajuns la Saul, şi s’a înfăţişat înaintea lui; i -a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să -i poarte armele. (1 Samuel 16:21)

Saul a trimes vorbă lui Isai, zicînd: ,,Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.“ (1 Samuel 16:22)

Şi cînd duhul trimes de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el. (1 Samuel 16:23)

Broșură trezire spirituală

Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt… fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă. (1 Samuel 17:12)

David era cel mai tînăr. Şi cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul, (1 Samuel 17:14)

David a plecat dela Saul şi s’a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său. (1 Samuel 17:15)

Isai a zis fiului său David: ,,Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîni, şi aleargă în tabără la fraţii tăi; (1 Samuel 17:17)

David s’a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi -a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. (1 Samuel 17:20)

David a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. (1 Samuel 17:22)

Pe cînd vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le -a auzit. (1 Samuel 17:23)

David a zis oamenilor de lîngă el: ,,Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Isral? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?“ (1 Samuel 17:26)

Eliab, fratele lui cel mai mare, care -l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s’a aprins de mînie împotriva lui David. Şi a zis: ,,Pentru ce te-ai pogorît tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mîndria şi răutatea inimii. Te-ai pogorît ca să vezi lupta.“ (1 Samuel 17:28)

David a răspuns: ,,Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?“ (1 Samuel 17:29)

Cînd s’au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să -l caute. (1 Samuel 17:31)

David a zis lui Saul: ,,Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.“ (1 Samuel 17:32)

Saul a zis lui David: ,,Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.“ (1 Samuel 17:33)

David a zis lui Saul: ,,Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să -i ia o oaie din turmă, (1 Samuel 17:34)

David a mai zis: ,,Domnul, care m’a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.“ Şi Saul a zis lui David: ,,Du-te, şi Domnul să fie cu tine!“ (1 Samuel 17:37)

Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i -a pus pe cap un coif de aramă, şi l -a îmbrăcat cu o platoşă. (1 Samuel 17:38)

David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: ,,Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.“ Şi s’a desbrăcat de ea. (1 Samuel 17:39)

Filisteanul s’a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care -i ducea scutul mergea înaintea lui. (1 Samuel 17:41)

Filisteanul s’a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă. (1 Samuel 17:42)

Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?“ Şi, după ce l -a blestemat pe dumnezeii lui, (1 Samuel 17:43)

David a zis Filisteanului: ,,Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît -o. (1 Samuel 17:45)

Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. (1 Samuel 17:48)

Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l -a trîntit la pămînt şi l -a omorît, fără să aibă sabie în mînă. (1 Samuel 17:50)

David a luat capul Filisteanului şi l -a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său. (1 Samuel 17:54)

Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: ,,Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?“ Abner a răspuns: ,,Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.“ (1 Samuel 17:55)

Şi cînd s’a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l -a luat şi l -a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului. (1 Samuel 17:57)

Saul i -a zis: ,,Al cui fiu eşti, tinere?“ Şi David a răspuns: ,,Sînt fiul robului tău Isai, Betleemitul.“ (1 Samuel 17:58)

David sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s’a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l -a iubit ca pe sufletul din el. (1 Samuel 18:1)

În aceeaş zi, Saul a oprit pe David, şi nu l -a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. (1 Samuel 18:2)

Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă -l iubea ca pe sufletul lui. (1 Samuel 18:3)

A scos mantaua pe care o purta, ca s’o dea lui David; şi i -a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui. (1 Samuel 18:4)

David se ducea şi izbutea ori unde -l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul. (1 Samuel 18:5)

Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie. (1 Samuel 18:6)

Femeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau: ,,Saul a bătut miile lui, -iar David zecile lui de mii.“ (1 Samuel 18:7)

Saul s’a mîniat foarte tare, şi nu i -a plăcut vorba aceasta. El a zis: ,,Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu -i mai lipseşte decît împărăţia.“ (1 Samuel 18:8)

Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David. (1 Samuel 18:9)

A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s’a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa… în mînă. (1 Samuel 18:10)

Saul a ridicat suliţa, zicîndu-şi în sine: ,,Voi pironi pe David de perete“. Dar David s’a ferit de el de două ori. (1 Samuel 18:11)

Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David şi Se depărtase… dela el. (1 Samuel 18:12)

L -a îndepărtat de lîngă el, şi l -a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra în fruntea poporului; (1 Samuel 18:13)

dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentrucă ieşea şi intra în fruntea lor. (1 Samuel 18:16)

Saul a zis lui David: ,,Iată, îţi voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnului“. Dar Saul îşi zicea: ,,Nu vreau să-mi pun mîna… mea pe el, ci mîna Filistenilor să fie asupra lui“. (1 Samuel 18:17)

David a răspuns lui Saul: ,,Cine sînt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?“ (1 Samuel 18:18)

Venind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola. (1 Samuel 18:19)

Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i -a plăcut. (1 Samuel 18:20)

El îşi zicea: ,,I -o voi da ca să -i fie o cursă, şi să cadă subt mîna Filistenilor“. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: ,,Astăzi îmi vei fi… ginere“. (1 Samuel 18:21)

Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: ,,Vorbiţi în taină lui David, şi spuneţi -i: ,Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.“ (1 Samuel 18:22)

Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: ,,Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sînt un om sărac şi de puţină însemnătate.“ (1 Samuel 18:23)

Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. (1 Samuel 18:24)

Saul a zis: ,,Aşa să vorbiţi lui David: ,Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.“ Saul avea de gînd… să facă pe David să cadă în mînile Filistenilor. (1 Samuel 18:25)

Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărîtă, (1 Samuel 18:26)

David s’a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le -a adus prepuţurile, şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i -a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. (1 Samuel 18:27)

Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. (1 Samuel 18:28)

Saul s’a temut din ce în ce mai mult de David, şi toată viaţa i -a fost vrăjmaş. (1 Samuel 18:29)

Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi oridecîteori ieşeau, David avea mai multă izbîndă decît toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit. (1 Samuel 18:30)

Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David. (1 Samuel 19:1)

Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i -a dat de ştire, şi i -a zis: ,,Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într’un loc tăinuit, şi ascunde-te. (1 Samuel 19:2)

Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: ,,Să nu facă împăratul“, a zis el, ,,un păcat faţă de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; (1 Samuel 19:4)

Broșură trezire spirituală

Poate până azi nu ai avut, dealtfel ca mulți alții nici o implicare în Biserica unde ești membru și nu te-ai gândit că fiecare mădular este pus de Dumnezeu în trup ca să fie de folos celorlalte mădulare.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

şi -a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sînge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?“ (1 Samuel 19:5)

Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicînd: ,,Viu este Domnul, că David nu va muri!“ (1 Samuel 19:6)

Ionatan a chemat pe David, şi i -a spus toate cuvintele acestea; apoi l -a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte. (1 Samuel 19:7)

Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s’a bătut cu ei, le -a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui. (1 Samuel 19:8)

Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta, (1 Samuel 19:9)

şi Saul a vrut să -l pironească cu suliţa de perete. Dar David s’a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea. (1 Samuel 19:10)

Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să -l pîndească şi să -l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i -a dat de ştire şi i -a zis: ,,Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.“ (1 Samuel 19:11)

Ea l -a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. (1 Samuel 19:12)

Cînd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: ,,Este bolnav.“ (1 Samuel 19:14)

Aşa a fugit şi a scăpat David. El s’a dus la Samuel la Rama, şi i -a istorisit tot ce -i făcuse Saul. Apoi s’a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. (1 Samuel 19:18)

Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: ,,Iată că David este în Naiot, lîngă Rama.“ (1 Samuel 19:19)

Saul a trimes nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci cari prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei să… proorocească. (1 Samuel 19:20)

Atunci Saul s’a dus el însuş la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: ,,Unde este Samuel şi David?“ I s’a răspuns: ,,Sînt în Naiot, lîngă Rama.“ (1 Samuel 19:22)

David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S’a dus la Ionatan, şi a zis: ,,Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?“ (1 Samuel 20:1)

David a zis iarăş, jurînd: ,,Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: ,Să nu ştie Ionatan, căci s’ar întrista.` Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte“. (1 Samuel 20:3)

Ionatan a zis lui David: ,,Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“ (1 Samuel 20:4)

Şi David i -a răspuns: ,,Iată că mîne este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia. (1 Samuel 20:5)

Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să -i spui: ,David m’a rugat să -l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an`. (1 Samuel 20:6)

David a zis lui Ionatan: ,,Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?“ (1 Samuel 20:10)

Şi Ionatan a zis lui David: ,,Vino, să ieşim pe cîmp.“ Şi au ieşit amîndoi pe cîmp. (1 Samuel 20:11)

Ionatan a zis lui David: ,,Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîne sau poimîne; şi de va gîndi bine de David, (1 Samuel 20:12)

să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului. (1 Samuel 20:15)

Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmaşii lui David!“ (1 Samuel 20:16)

Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui. (1 Samuel 20:17)

David s’a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănînce. (1 Samuel 20:24)

Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s’a sculat, şi Abner a şezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol. (1 Samuel 20:25)

A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: ,,Pentruce n’a venit fiul lui Isai la masă nici eri nici azi?“ (1 Samuel 20:27)

Ionatan a răspuns lui Saul: ,,David mi -a cerut voie să se ducă la Betleem. (1 Samuel 20:28)

Şi Saul şi -a îndreptat suliţa spre el, ca să -l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David. (1 Samuel 20:33)

S’a sculat de la masă într’o mînie aprinsă, şi n’a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse. (1 Samuel 20:34)

A doua zi de dimineaţă, Ionatan s’a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, şi era însoţit de un băeţaş. (1 Samuel 20:35)

Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. (1 Samuel 20:39)

După plecarea băiatului, David s’a sculat din partea de miazăzi, apoi s’a aruncat cu faţa la pămînt şi s’a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s’au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd. (1 Samuel 20:41)

Şi Ionatan a zis lui David: ,,Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: ,Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!“ David s’a sculat şi a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate. (1 Samuel 20:42)

David s’a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i -a zis: ,,Pentruce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?“ (1 Samuel 21:1)

David a răspuns preotului Ahimelec: ,,Împăratul mi -a dat o poruncă şi mi -a zis: ,Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimet şi de porunca pe care ţi-am dat -o.` Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei. (1 Samuel 21:2)

Preotul a răspuns lui David: ,,N-am pîne obicinuită la îndemnă, ci numai pîne sfinţită; doar dacă oamenii tăi s’au ferit de împreunarea cu femei!“ (1 Samuel 21:4)

David a răspuns preotului: ,,Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile decînd am plecat, şi toţi oamenii mei sînt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.“ (1 Samuel 21:5)

David a zis lui Ahimelec: ,,N’ai la îndemînă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentrucă porunca împăratului era grabnică.“ (1 Samuel 21:8)

Preotul a răspuns: ,,Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorît în valea terebinţilor; este învelită într’un covor, în dosul efodului; dacă vrei s’o iei, ia -o, căci nu este alta aici.“ Şi David a zis: ,,Nu -i alta ca ea; dă-mi -o.“ (1 Samuel 21:9)

David s’a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. (1 Samuel 21:10)

Slujitorii lui Achiş i-au zis: ,,Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cînta, jucînd: ,Saul şi -a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?“ (1 Samuel 21:11)

David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. (1 Samuel 21:12)

David a plecat de acolo, şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat, şi s’au pogorît la el. (1 Samuel 22:1)

De acolo David s’a dus la Miţpe în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: ,,Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, pînă voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.“ (1 Samuel 22:3)

Şi i -a adus înaintea împăratului Moabului, şi au locuit cu el în tot timpul cît a stat David în cetăţuie. (1 Samuel 22:4)

Proorocul Gad a zis lui David: ,,Nu şedea în cetăţuie, ci du-te, şi intră în ţara lui Iuda.“ Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret. (1 Samuel 22:5)

Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea subt tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mînă, şi toţi slujitorii lui stăteau lîngă el. (1 Samuel 22:6)

Ahimelec a răspuns împăratului: ,,Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta? (1 Samuel 22:14)

Şi împăratul a zis alergătorilor cari stăteau lîngă el: ,,Întoarceţi-vă, şi omorîţi pe preoţii Domnului; căci s’au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.“ Dar slujitorii împăratului n’au voit să întindă mîna ca să lovească pe preoţii Domnului. (1 Samuel 22:17)

Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David, (1 Samuel 22:20)

David a zis lui Abiatar: ,,M’am gîndit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sînt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. (1 Samuel 22:22)

Au venit şi au spus lui David: ,,Iată că Filistenii au început lupta împotriva Cheilei, şi au jăfuit ariile.“ (1 Samuel 23:1)

David a întrebat pe Domnul, şi a zis: ,,Să mă duc, şi să bat pe Filistenii aceştia?“ Şi Domnul i -a răspuns: ,,Du-te, bate pe Filisteni, şi izbăveşte Cheila.“ (1 Samuel 23:2)

Dar oamenii lui David i-au zis: ,,Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi cînd vom merge la Cheila, împotriva oştilor Filistenilor?“ (1 Samuel 23:3)

David a întrebat iarăş pe Domnul. Şi Domnul i -a răspuns: ,,Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni în mînile tale.“ (1 Samuel 23:4)

David s’a dus dar cu oamenii lui la Cheila, şi s’a bătut împotriva Filistenilor; le -a luat vitele, şi le -a pricinuit o mare înfrîngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. (1 Samuel 23:5)

Cînd a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s’a pogorît cu efodul în mînă. (1 Samuel 23:6)

Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila, şi a zis: ,,Dumnezeu îl dă în mînile mele, căci a venit şi s’a închis într’o cetate cu porţi şi zăvoare.“ (1 Samuel 23:7)

Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. (1 Samuel 23:8)

David, luînd cunoştinţă de acest plan rău pe care -l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: ,,Adu efodul!“ (1 Samuel 23:9)

Şi David a zis: ,,Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. (1 Samuel 23:10)

David a mai zis: ,,Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, în mînile lui Saul?“ Şi Domnul a răspuns: ,,Te vor da.“ (1 Samuel 23:12)

Atunci David s’a sculat cu oamenii lui în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila, şi s’au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s’a oprit din mers. (1 Samuel 23:13)

David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta… mereu, dar Dumnezeu nu l -a dat în mînile lui. (1 Samuel 23:14)

David, văzînd că Saul a pornit să -i ia viaţa, a stătut în pustia Zif, în pădure. (1 Samuel 23:15)

Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s’a sculat şi s’a dus la David în pădure. El i -a întărit încrederea în Dumnezeu, (1 Samuel 23:16)

Au făcut iarăş amîndoi legămînt înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s’a dus acasă. (1 Samuel 23:18)

Zifiţii s’au suit la Saul la Ghibea, şi au zis: ,,Nu -i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? (1 Samuel 23:19)

S’au sculat dar şi s’au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon, şi anume în cîmpia din spre miazăzi de pustie. (1 Samuel 23:24)

Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s’a dat de veste lui David, care s’a pogorît la stîncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, cînd a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. (1 Samuel 23:25)

Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mîna pe ei, (1 Samuel 23:26)

Saul a încetat să urmărească pe David, şi s’a întors să iasă înaintea Filistenilor. De aceea locul acela s’a numit Sela-Hamahlecot (Stînca împărţirii). (1 Samuel 23:28)

De acolo David s’a suit spre locurile întărite din En-Ghedi, şi a locuit acolo. (1 Samuel 23:29)

Cînd s’a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, au venit şi i-au spus: ,,Iată că David este în pustia En-Ghedi.“ (1 Samuel 24:1)

Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul, şi s’a dus să caute pe David şi pe oamenii lui pînă pe stîncile ţapilor sălbatici. (1 Samuel 24:2)

A ajuns la nişte stîne de oi, cari erau lîngă drum; şi acolo era o peşteră, în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau… în fundul peşterii. (1 Samuel 24:3)

Oamenii lui David i-au zis: ,,Iată ziua în care Domnul îţi zice: ,Dau pe vrăjmaşul tău în mînile tale; fă -i ce-ţi va plăcea.“ David s’a sculat, şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. (1 Samuel 24:4)

Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, şi i -a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s’a sculat să iasă din peşteră, şi şi -a văzut înainte de drum. (1 Samuel 24:7)

După aceea, David s’a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: ,,Împărate, domnul meu!“ Saul s’a suit înapoi, şi David s’a plecat cu faţa la pămînt şi s’a închinat. (1 Samuel 24:8)

David a zis lui Saul: ,,De ce asculţi tu de vorbele oamenilor cari zic: ,David îţi vrea răul?` (1 Samuel 24:9)

Cînd a sfîrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: ,,Glasul tău este, fiule David?“ Şi Saul a ridicat glasul şi a plîns. (1 Samuel 24:16)

Şi a zis lui David: ,,Tu eşti mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut… bine, iar eu ţi-am făcut rău. (1 Samuel 24:17)

David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s’au suit în locul întărit. (1 Samuel 24:22)

Samuel a murit. Tot Israelul s’a adunat şi l -a plîns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s’a sculat şi s’a pogorît în pustia… Paran. (1 Samuel 25:1)

David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile. (1 Samuel 25:4)

Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într’o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.“ (1 Samuel 25:8)

Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut. (1 Samuel 25:9)

Nabal a răspuns slujitorilor lui David: ,,Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulţi slujitori cari fug de la stăpîni. (1 Samuel 25:10)

Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s’au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. (1 Samuel 25:12)

Atunci David a zis oamenilor săi: ,,Fiecare din voi să-şi încingă sabia“! Şi fiecare şi -a încins sabia. David şi -a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s’au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri. (1 Samuel 25:13)

Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: ,,Iată că David a trimes din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s’a purtat rău cu ei. (1 Samuel 25:14)

Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i -a întîlnit. – (1 Samuel 25:20)

David zisese: ,În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s’a luat nimic din tot ce are, căci mi -a întors rău pentru bine. (1 Samuel 25:21)

Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească… din tot ce este al lui Nabal!“ (1 Samuel 25:22)

Cînd a zărit Abigail pe David, s’a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David, şi s’a închinat pînă la pămînt. (1 Samuel 25:23)

David a zis Abigailei: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te -a trimes astăzi înaintea mea! (1 Samuel 25:32)

Şi David a luat din mîna Abigailei ce -i adusese, şi i -a zis: ,,Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.“ (1 Samuel 25:35)

David a aflat că murise Nabal, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, că mi -a apărat pricina în ocara pe care mi -a făcut -o Nabal, şi a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“ David a trimes vorba Abigailei că vrea s’o ia de nevastă. (1 Samuel 25:39)

Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: ,,David ne -a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“ (1 Samuel 25:40)

Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i -a fost nevastă. (1 Samuel 25:42)

David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amîndouă au fost nevestele lui. (1 Samuel 25:43)

Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş. (1 Samuel 25:44)

Zifiţii s’au dus la Saul la Ghibea, şi au zis: ,,Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.“ (1 Samuel 26:1)

Saul s’a sculat şi s’a pogorît în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. (1 Samuel 26:2)

A tăbărît pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lîngă drum. David era în pustie; şi, înţelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustie, (1 Samuel 26:3)

Atunci David s’a sculat şi a venit la locul unde tăbărîse Saul, şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii şi poporul era tăbărît în jurul lui. (1 Samuel 26:5)

David a luat cuvîntul, şi vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, a zis: ,,Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?“ Şi Abişai a răspuns: ,,Eu, mă voi pogorî cu tine.“ (1 Samuel 26:6)

David şi Abişai s’au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui. (1 Samuel 26:7)

Abişai a zis lui David: ,,Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să -l lovesc cu suliţa mea, şi să -l pironesc dintr’o lovitură în pămînt, ca să n’am nevoie să -i mai dau alta.“ (1 Samuel 26:8)

Dar David a zis lui Abişai: ,,Nu -l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului şi să rămînă nepedepsit?“ (1 Samuel 26:9)

Şi David a zis: ,,Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că -i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî… într’un cîmp de bătaie şi va peri. (1 Samuel 26:10)

David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i -a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s’a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într’un somn adînc. (1 Samuel 26:12)

David a trecut de cealaltă parte, şi a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără. (1 Samuel 26:13)

Şi David a zis lui Abner: ,,Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău. (1 Samuel 26:15)

Saul a cunoscut glasul lui David, şi a zis: ,,Glasul tău este, fiul meu David?“ Şi David a răspuns: ,,Glasul meu, împărate, domnul meu!“ (1 Samuel 26:17)

Saul a zis: ,,Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, şi am făcut o mare greşală.“ (1 Samuel 26:21)

David a răspuns: ,,Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s’o ia. (1 Samuel 26:22)

Saul a zis lui David: ,,Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei birui.“ David şi -a văzut de drum, şi Saul s’a întors acasă. (1 Samuel 26:25)

David şi -a zis în sine: ,,Voi peri într’o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în ţara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mîna lui.“ (1 Samuel 27:1)

Şi David s’a sculat, el şi cei şase sute de oameni cari erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului. (1 Samuel 27:2)

David şi oamenii lui au rămas în Gat la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. (1 Samuel 27:3)

Saul, cînd a aflat că David fugise la Gat, a încetat să -l mai caute. (1 Samuel 27:4)

David a zis lui Achiş: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într’una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentruce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?“ (1 Samuel 27:5)

Timpul cît a locuit David în ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni. (1 Samuel 27:7)

David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela pînă la Şur şi pînă în ţara Egiptului. (1 Samuel 27:8)

David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş. (1 Samuel 27:9)

Achiş zicea: ,,Unde aţi năvălit azi?“ Şi David răspundea: ,,Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.“ (1 Samuel 27:10)

David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; ,,căci“, se gîndea el, ei ,,ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: ,,Aşa a făcut David.“ Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în ţara Filistenilor. (1 Samuel 27:11)

Achiş se încredea în David, şi zicea: ,,S’a făcut urît poporului său Israel, şi va rămînea în slujba mea pe vecie.“ (1 Samuel 27:12)

Pe vremea aceea, Filistenii şi-au strîns taberile şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: ,,Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.“ (1 Samuel 28:1)

David a răspuns lui Achiş: ,,Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.“ Şi Achiş a zis lui David: ,,De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.“ (1 Samuel 28:2)

Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mînile tale, şi a dat -o altuia, lui David. (1 Samuel 28:17)

Domnii Filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş. (1 Samuel 29:2)

Domnii Filistenilor au zis: ,,Ce caută Evreii aceştia aici?“ Şi Achiş a răspuns domnitorilor Filistenilor: ,,Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine, şi n’am găsit nici cel mai mic lucru de care să -l învinuiesc, dela venirea lui şi pînă în ziua de azi.“ (1 Samuel 29:3)

Nu este acesta David pentru care cîntau jucînd: ,Saul şi -a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?“ (1 Samuel 29:5)

Achiş a chemat pe David, şi i -a zis: ,,Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergînd şi venind cu mine în tabără, căci n’am găsit nimic rău în tine, dela venirea ta la mine pînă în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor. (1 Samuel 29:6)

David a zis lui Achiş: ,,Dar ce am făcut, şi cei ai găsit în robul tău, de cînd sînt la tine pînă în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?“ (1 Samuel 29:8)

Achiş a răspuns lui David: ,,Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu; dar domnitorii Filistenilor au zis: ,,Să nu se suie cu noi la luptă.“ (1 Samuel 29:9)

David şi oamenii lui s’au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa, şi să se întoarcă în ţara Filistenilor. Şi Filistenii s’au suit la Izreel. (1 Samuel 29:11)

Cînd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, (1 Samuel 30:1)

David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse. (1 Samuel 30:3)

Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au plîns pînă n’au mai putut plînge. (1 Samuel 30:4)

Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. (1 Samuel 30:5)

David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să -l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s’a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. (1 Samuel 30:6)

El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: ,,Adu-mi efodul!“ Abiatar a adus efodul la David. (1 Samuel 30:7)

Şi David a întrebat pe Domnul: ,,Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?“ Domnul i -a răspuns: ,,Urmăreşte -o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.“ (1 Samuel 30:8)

Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni cari erau cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s’au oprit cei ce rămîneau la coadă. (1 Samuel 30:9)

David i -a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s’au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pîrîul Besor. (1 Samuel 30:10)

Pe cîmp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănînce pîne şi să bea apă, (1 Samuel 30:11)

David i -a zis: ,,Al cui eşti, şi de unde eşti?“ El a răspuns: ,,Sînt un băiat egiptean, în slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăpînul meu m’a părăsit pentrucă eram bolnav. (1 Samuel 30:13)

David i -a zis: ,,Vrei să mă duci la oastea aceasta?“ Şi el a zis: ,,Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.“ (1 Samuel 30:15)

David i -a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara, şi n’a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, cari au încălecat pe cămile şi au fugit. (1 Samuel 30:17)

David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui. (1 Samuel 30:18)

Nu le -a lipsit nimeni, dela mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înpoi totul. (1 Samuel 30:19)

Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mînau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei, ziceau: ,,Aceasta este prada lui David!“ (1 Samuel 30:20)

David a ajuns la cei două sute de oameni cari fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe cari -i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s’a apropiat de ei, şi i -a întrebat de sănătate. (1 Samuel 30:21)

Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvîntul şi au zis: ,,Fiindcă n’au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat -o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.“ (1 Samuel 30:22)

Dar David a zis: ,,Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne -a dat Domnul; căci El ne -a păzit şi a dat în mînile noastre ceata care venise împotriva noastră. (1 Samuel 30:23)

Cînd s’a întors la Ţiclag, David a trimes o parte din pradă bătrînilor lui Iuda, prietenilor săi, spunîndu-le aceste cuvinte: ,,Iată darul pe care vi -l fac din prada luată dela vrăjmaşii Domnului!“ (1 Samuel 30:26)

celor din Hebron, şi în toate locurile pe cari le străbătuse David cu oamenii lui. (1 Samuel 30:31)

După moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag. (2 Samuel 1:1)

A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat. (2 Samuel 1:2)

David i -a zis: ,,De unde vii?“ Şi el i -a răspuns: ,,Am scăpat din tabăra lui Israel.“ (2 Samuel 1:3)

David i -a zis: ,,Spune-mi ce s’a întîmplat?“ Şi el a răspuns: ,,Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au perit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.“ (2 Samuel 1:4)

David a zis tînărului care -i aducea aceste veşti: ,,De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?“ (2 Samuel 1:5)

David şi -a apucat hainele şi le -a sfîşiat, şi toţi oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaş lucru. (2 Samuel 1:11)

David a zis tînărului care -i adusese aceste veşti: ,,De unde eşti?“ Şi el a răspuns: ,,Sînt fiul unui străin, unui Amalecit.“ (2 Samuel 1:13)

David i -a zis: ,,Cum nu ţi -a fost frică să pui mîna… pe unsul Domnului şi să -l omori?“ (2 Samuel 1:14)

Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: ,,Apropie-te, şi omoară -l!“ Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit. (2 Samuel 1:15)

Şi David i -a zis: ,,Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ,Am omorît pe unsul Domnului!“ (2 Samuel 1:16)

Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit -o David pentru Saul şi fiul său Ionatan, (2 Samuel 1:17)

După aceea, David a întrebat pe Domnul: ,,Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?“ Domnul i -a răspuns: ,,Suie-te“. David a zis: ,,Unde să mă sui?“ Şi Domnul a răsuns: ,,La Hebron“. (2 Samuel 2:1)

David s’a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. (2 Samuel 2:2)

David a luat cu el şi pe oamenii cari erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului. (2 Samuel 2:3)

Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul. (2 Samuel 2:4)

David a trimes nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: ,,Binecuvîntaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpînul vostru, şi l-aţi îngropat! (2 Samuel 2:5)

Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd s’a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David. (2 Samuel 2:10)

Timpul cît a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni. (2 Samuel 2:11)

Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S’au întîlnit la iazul din Gabaon, şi s’au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo. (2 Samuel 2:13)

S’au sculat şi au înaintat în acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David. (2 Samuel 2:15)

În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David. (2 Samuel 2:17)

Ioab s’a întors dela urmărirea lui Abner, şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael. (2 Samuel 2:30)

Dar oamenii lui David omorîseră treisute şasezeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner. (2 Samuel 2:31)

Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind. (2 Samuel 3:1)

Lui David i s’au născut fii la Hebron. Întîiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel; (2 Samuel 3:2)

şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s’au născut lui David la Hebron. (2 Samuel 3:5)

În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. (2 Samuel 3:6)

Abner s’a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: ,,Oare cap de cîne sînt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? (2 Samuel 3:8)

Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David, (2 Samuel 3:9)

cînd i -a spus că împăraţia va fi luată dela casa lui Saul, şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, dela Dan pînă la Beer-Şeba“. (2 Samuel 3:10)

Abner a trimes soli la David, să -i spună din partea lui: ,,A cui este ţara? Fă legămînt cu mine, şi mîna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul“. (2 Samuel 3:12)

Şi David a trimes soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să -i spună: ,,Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m’am logodit pentru o sută de prepuţuri dela Filisteni“. (2 Samuel 3:14)

Abner a stat de vorbă cu bătrînii lui Israel, şi le -a zis: ,,Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David; (2 Samuel 3:17)

puneţi -l acum, căci Domnul a zis despre el: ,Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mîna Filistenilor şi din mîna tuturor vrăjmaşilor lui.“ (2 Samuel 3:18)

Abner a vorbit şi lui Beniamin, şi s’a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel şi toată casa lui Beniamin. (2 Samuel 3:19)

A ajuns la David în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni; şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi acelor cari erau cu el. (2 Samuel 3:20)

Abner a zis lui David: ,,Mă voi scula, şi voi pleca să strîng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legămînt cu tine, şi să domneşti în totul după dorinţa ta“. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace. (2 Samuel 3:21)

Ioab şi oamenii lui David s’au întors dela urmărirea unei cete, şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, căci David îi dăduse drumul, şi plecase în pace. (2 Samuel 3:22)

Şi Ioab, dupăce a plecat dela David, a trimes pe urmele lui Abner nişte soli cari l-au adus înapoi dela fîntîna fără apă Sira: David nu ştia nimic. (2 Samuel 3:26)

David a aflat apoi, şi a zis: ,,Nevinovat sînt eu şi împărăţia mea pe vecie, înaintea Domnului, de sîngele lui Abner, fiul lui Ner. (2 Samuel 3:28)

David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: ,,Rupeţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci, şi bociţi-vă înaintea lui Abner!“ Şi împăratul David mergea în urma sicriului. (2 Samuel 3:31)

Tot poporul s’a apropiat de David ca să -l facă să mănînce ceva, cît era încă ziuă; dar David a jurat, zicînd: ,,Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pîne sau alt ceva înainte de… apusul soarelui!“ (2 Samuel 3:35)

Au adus capul lui Iş-Boşet la David în Hebron, şi au zis împăratului: ,,Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.“ (2 Samuel 4:8)

David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: ,,Viu este Domnul care m’a izbăvit din orice primejdie, (2 Samuel 4:9)

Şi David a poruncit oamenilor lui să -i omoare; le-au tăiat mînile şi picioarele, şi i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet, şi l-au îngropat în mormîntul lui Abner la Hebron. (2 Samuel 4:12)

Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron, şi au zis: ,,Iată că noi sîntem os din oasele tale şi carne din carnea ta. (2 Samuel 5:1)

Astfel toţi bătrînii lui Israel au venit la împărat în Hebron, şi împăratul David a făcut legămînt cu ei la Hebron, înaintea… Domnului. Şi au uns pe David împărat peste Israel. (2 Samuel 5:3)

David era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit patruzeci de ani. (2 Samuel 5:4)

Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului împotriva Iebusiţilor, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: ,,Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi! prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici. (2 Samuel 5:6)

Dar David a pus mîna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. (2 Samuel 5:7)

David zisese în ziua aceea: ,Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia cari sînt vrăjmaşii lui David`… -De aceea se zice: ,,Orbul şi şchiopul să nu intre în casa Domnului.“ (2 Samuel 5:8)

David s’a aşezat în cetăţuie, pe care a numit -o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară şi înlăuntrul lui Milo (Cetăţuie). (2 Samuel 5:9)

David ajungea tot mai mare, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, era cu el. (2 Samuel 5:10)

Hiram, împăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi tîmplari şi cioplitori de piatră, cari au zidit o casă lui David. (2 Samuel 5:11)

David a cunoscut că domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că -i ridica împăraţia din pricina poporului Său Israel. (2 Samuel 5:12)

David şi -a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s’au născut iarăş fii şi fiice. (2 Samuel 5:13)

Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s’au suit toţi să -l caute. David, căruia i s’a dat de ştire, s’a pogorît în cetăţuie. (2 Samuel 5:17)

David a întrebat pe Domnul: ,,Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mînile mele?“ Şi Domnul a zis lui David: ,,Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mînile tale.“ (2 Samuel 5:19)

David a venit la Baal-Peraţim, unde i -a bătut. Apoi a zis: ,,Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape cari se rup.“ De aceea s’a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii). (2 Samuel 5:20)

Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat. (2 Samuel 5:21)

David a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: ,,Să nu te sui; ci ia -i pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor. (2 Samuel 5:23)

David a făcut cum îi poruncise Domnul, şi a bătut pe Filisteni dela Gheba pînă la Ghezer. (2 Samuel 5:25)

David a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. (2 Samuel 6:1)

Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului. (2 Samuel 6:2)

David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale. (2 Samuel 6:5)

David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu -l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). (2 Samuel 6:8)

David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: ,,Cum să intre chivotul Domnului la mine?“ (2 Samuel 6:9)

N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l -a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. (2 Samuel 6:10)

Au venit şi au spus împăratului David: ,,Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.“ Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. (2 Samuel 6:12)

David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire. (2 Samuel 6:14)

Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe. (2 Samuel 6:15)

Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l -a dispreţuit în inima ei. (2 Samuel 6:16)

După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care -l ridicase David pentru chivot; şi David a adus… înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire. (2 Samuel 6:17)

Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor. (2 Samuel 6:18)

David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i -a ieşit înainte, şi a zis: ,,Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om… de nimic!“ (2 Samuel 6:20)

David a răspuns Micalei: ,,Înaintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. (2 Samuel 6:21)

,,Du-te şi spune robului meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? (2 Samuel 7:5)

Acum să spui robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; (2 Samuel 7:8)

Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. (2 Samuel 7:17)

Şi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,,Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt? (2 Samuel 7:18)

Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule! (2 Samuel 7:20)

Slăvit să fie Numele Tău pe vecie, şi să se zică: ,Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel`. Şi casa robului Tău David, să rămînă înaintea Ta!` (2 Samuel 7:26)

După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i -a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor cîrmuirea capitalei lor. (2 Samuel 8:1)

A bătut pe Moabiţi, şi i -a măsurat cu o frînghie, punîndu -i să se culce la pămînt; a măsurat două frînghii ca să -i omoare, şi o frînghie plină, ca să -i lase vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit… un bir. (2 Samuel 8:2)

David a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba, cînd s’a dus să-şi aşeze iarăş stăpînirea peste rîul Eufrat. (2 Samuel 8:3)

David i -a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat vinele cailor de trăsură şi n’a păstrat cai decît pentru o sută de cară. (2 Samuel 8:4)

Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni. (2 Samuel 8:5)

David a pus strajă în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea. (2 Samuel 8:6)

Şi David a luat scuturile de aur, pe cari le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le -a adus la Ierusalim. (2 Samuel 8:7)

Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer. (2 Samuel 8:8)

Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer, (2 Samuel 8:9)

şi a trimes pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să -i ureze de bine, şi să -l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l -a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, şi vase de aramă. (2 Samuel 8:10)

Împăratul David le -a închinat Domnului, cum închinase şi argintul şi aurul luat dela toate neamurile pe cari le biruise, (2 Samuel 8:11)

La întoarcerea dela biruinţa lui asupra Sirienilor, David şi -a făcut iarăş un nume, bătînd în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi. (2 Samuel 8:13)

A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea. (2 Samuel 8:14)

David a împărăţit peste Israel, şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui. (2 Samuel 8:15)

Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători. (2 Samuel 8:18)

David a zis: ,,A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să -i fac bine din pricina lui Ionatan?“ (2 Samuel 9:1)

Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i -a zis: ,,Tu eşti Ţiba?“ Şi el a răspuns: ,,Robul tău, da!“ (2 Samuel 9:2)

Împăratul David l -a trimes să -l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. (2 Samuel 9:5)

Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămînt, şi s’a închinat. David a zis: ,,Mefiboşet!“ Şi el a răspuns: ,,Iată robul tău!“ (2 Samuel 9:6)

David i -a zis: ,,Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pămînturile tatălui tău Saul, şi vei mînca totdeauna la masa mea“. (2 Samuel 9:7)

El a zis împăratului: ,,Robul tău va face tot ce porunceşte împăratul, domnul meu, robului său“. Şi Mefiboşet a mîncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului. (2 Samuel 9:11)

David a zis: ,,Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine“. Şi David a trimes pe slujitorii săi să -l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, (2 Samuel 10:2)

căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor Hanun: ,,Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s’o nimicească îşi trimete el slujitorii la tine?“ (2 Samuel 10:3)

Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul. (2 Samuel 10:4)

David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.“ (2 Samuel 10:5)

Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela împăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob. (2 Samuel 10:6)

La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji. (2 Samuel 10:7)

Au dat de veste lui David care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s’au pregătit de au ieşit înaintea lui David, şi au început lupta cu el. (2 Samuel 10:17)

Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le -a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc. (2 Samuel 10:18)

În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. (2 Samuel 11:1)

Într’o după amiază spre seară, David s’a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. (2 Samuel 11:2)

David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: ,,Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.“ (2 Samuel 11:3)

Şi David a trimes nişte oameni s’o aducă. Ea a venit la el, şi el s’a culcat cu ea. După ce s’a curăţit de necurăţia ei, ea s’a întors acasă. (2 Samuel 11:4)

Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd: ,,Sînt însărcinată.“ (2 Samuel 11:5)

Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: ,,Trimete-mi pe Urie, Hetitul.“ Şi Ioab a trimes pe Urie la David. (2 Samuel 11:6)

Urie a venit la David, care l -a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului. (2 Samuel 11:7)

Apoi David a zis lui Urie: ,,Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.“ Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului. (2 Samuel 11:8)

Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: ,,Urie nu s’a pogorît la el casă.“ Şi David a zis lui Urie: ,,Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?“ (2 Samuel 11:10)

Urie a răspuns lui David: ,,Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.“ (2 Samuel 11:11)

David a zis lui Urie: ,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.“ Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi. (2 Samuel 11:12)

David l -a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l -a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s’a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s’a pogorît acasă. (2 Samuel 11:13)

A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes -o prin Urie. (2 Samuel 11:14)

Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s’au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul. (2 Samuel 11:17)

Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. (2 Samuel 11:18)

Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce -i poruncise Ioab. (2 Samuel 11:22)

Solul a zis lui David: ,,Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii, (2 Samuel 11:23)

David a zis solului: ,,Iată ce să spui lui Ioab: ,Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul, cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă -o. Şi tu, îmbărbătează -l!“ (2 Samuel 11:25)

După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s’o ia, şi a primit -o în casa lui. Ea i -a fost nevastă, şi i -a născut un fiu. Fapta lui David n’a plăcut Domnului. (2 Samuel 11:27)

Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i -a zis: ,,Într’o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac. (2 Samuel 12:1)

David s’a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan: ,,,Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. (2 Samuel 12:5)

Şi Natan a zis lui David: ,,Tu eşti omul acesta!“ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Eu te-am uns împărat peste Israel, şi te-am scăpat din mîna lui Saul; (2 Samuel 12:7)

David a zis lui Natan: ,,Am păcătuit împotriva Domnului!“ Şi Natan a zis lui David: ,,Domnul îţi iartă păcatul…, nu vei muri. (2 Samuel 12:13)

Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care -l născuse lui David nevasta lui Uirie, şi a fost greu bolnav. (2 Samuel 12:15)

David s’a rugat lui Dumnezeu pentru copil, şi a postit; şi cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pămînt. (2 Samuel 12:16)

A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s’au temut să -i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: ,,Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne -a ascultat: cum să îndrăznim să -i spunem: ,A murit copilul?` Are să se întristeze şi mai mult.“ (2 Samuel 12:18)

David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: ,,A murit copilul?“ Şi ei au răspuns: ,,A murit.“ (2 Samuel 12:19)

Atunci David s’a sculat de la pămînt. S’a spălat, s’a uns, şi şi -a schimbat hainele; apoi s’a dus în casa Domnului, şi s’a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, şi a mîncat. (2 Samuel 12:20)

David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l -a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul. (2 Samuel 12:24)

şi a trimes soli lui David să -i spună: ,,Am început lupta împotriva Rabei, şi am pus stăpînire pe cetatea apelor; (2 Samuel 12:27)

David a strîns tot poporul, şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut -o şi a luat -o. (2 Samuel 12:29)

A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cîntărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus -o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate. (2 Samuel 12:30)

A scos pe locuitori, şi i -a trecut prin ferestraie, prin grape de fer şi securi de fer, şi i -a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s’a întors la Ierusalim cu tot poporul. (2 Samuel 12:31)

După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o. (2 Samuel 13:1)

Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret. (2 Samuel 13:3)

David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: ,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.“ (2 Samuel 13:7)

Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s’a mîniat foarte tare. (2 Samuel 13:21)

Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei. (2 Samuel 13:30)

Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: ,,Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. (2 Samuel 13:32)

Absalom fugise, şi s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său. (2 Samuel 13:37)

Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon. (2 Samuel 13:39)

Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare… de partea lui Absalom. (2 Samuel 15:12)

Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: ,,Inima oamenilor lui Israel s’a întors spre Absalom.“ (2 Samuel 15:13)

Şi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: ,,Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.“ (2 Samuel 15:14)

David a zis atunci lui Itai: ,,Du-te şi treci!“ Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii cari erau cu el. (2 Samuel 15:22)

David a suit dealul măslinilor. Suia plîngînd şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi ceice erau cu el şi-au acoperit… şi ei capul, şi suiau plîngînd……. (2 Samuel 15:30)

Au venit şi au spus lui David: ,,Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.“ Şi David a zis: ,,Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!“ (2 Samuel 15:31)

Cînd a ajuns David pe vîrf, unde s’a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfîşiată şi capul acoperit cu ţărînă. (2 Samuel 15:32)

David i -a zis: ,,Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară. (2 Samuel 15:33)

Huşai, prietenul lui David, s’a întors dar în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim. (2 Samuel 15:37)

Cînd trecuse David puţin de vîrf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşălaţi, pe cari erau două sute de pîni, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin. (2 Samuel 16:1)

David ajunsese pînă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El îaninta blestemînd, (2 Samuel 16:5)

şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stînga împăratului. (2 Samuel 16:6)

Dar împăratul a zis: ,,Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i -a zis: ,Bleastămă pe David!` Cine -i… va zice dar: ,Pentruce faci aşa?“ (2 Samuel 16:10)

Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: ,,Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi -l să blesteme, căci Domnul i -a zis. (2 Samuel 16:11)

David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergînd, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, şi vîntura praf. (2 Samuel 16:13)

Cînd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i -a zis: ,,Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“ (2 Samuel 16:16)

Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atîta putere ca şi cînd ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom. (2 Samuel 16:23)

Ahitofel a zis lui Absalom: ,,Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta. (2 Samuel 17:1)

Acum trimeteţi îndată ştire lui David, şi spuneţi -i: ,Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.` (2 Samuel 17:16)

Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate. (2 Samuel 17:17)

După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă, şi s’au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: ,Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.` (2 Samuel 17:21)

David şi tot poporul care era cu el s’au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul“. (2 Samuel 17:22)

David ajunsese la Mahanaim, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel. (2 Samuel 17:24)

Cînd a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai… Galaaditul, din Roghelim, (2 Samuel 17:27)

miere, unt, oi, şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănînce; căci ziceau: ,,Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.“ (2 Samuel 17:29)

David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. (2 Samuel 18:1)

Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni. (2 Samuel 18:7)

Absalom s’a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s’a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era subt el a trecut înainte. (2 Samuel 18:9)

David şedea între cele două porţi. Caraula s’a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s’a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel. (2 Samuel 18:24)

La rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar: ,,Vorbiţi bătrînilor lui Iuda, şi spuneţi-le: ,Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?` -Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. – (2 Samuel 19:11)

David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună împăratului: ,,Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.“ (2 Samuel 19:14)

Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s’a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David. (2 Samuel 19:16)

Dar David a zis: ,,Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?“ (2 Samuel 19:22)

Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis: ,,Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?“ (2 Samuel 19:41)

Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: ,,Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?“ Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel. (2 Samuel 19:43)

Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiţă, şi a zis: ,,Noi n’avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!“ (2 Samuel 20:1)

Şi toţi bărbaţii lui Israel s’au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor, şi l-au însoţit dela Iordan pînă la Ierusalim. (2 Samuel 20:2)

David a intrat iarăş în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare pe cari le lăsase pentru paza casei, şi le -a pus într’o casă subt pază; a îngrijit de ele, dar n’a intrat la ele. Şi au fost închise pînă în ziua morţii lor, trăind în văduvie. (2 Samuel 20:3)

David a zis atunci lui Abişai: ,,Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpînului tău, şi urmăreşte -l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.“ (2 Samuel 20:6)

Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lîngă Amasa, şi zicea: ,,Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!“ (2 Samuel 20:11)

Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi -l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.“ Femeia a zis lui Ioab: ,,Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.“ (2 Samuel 20:21)

şi Ira din Iair era slujbaş de stat al lui David. (2 Samuel 20:26)

Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: ,,Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.“ (2 Samuel 21:1)

David a zis Gabaoniţilor: ,,Ce pot face eu pentru voi, şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvîntaţi moştenirea Domnului?“ (2 Samuel 21:3)

Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul pe care -l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul. (2 Samuel 21:7)

Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul. (2 Samuel 21:11)

Şi David s’a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, dela locuitorii din Iabesul Galaadului, cari le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spînzuraseră Filistenii cînd au bătut pe Saul la Ghilboa. (2 Samuel 21:12)

Filistenii au pornit iarăş cu război împotriva lui Israel. David s’a pogorît cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit. (2 Samuel 21:15)

Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era încins cu o sabie nouă. (2 Samuel 21:16)

Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l -a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: ,,Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel“. (2 Samuel 21:17)

El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l -a omorît. (2 Samuel 21:21)

Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui. (2 Samuel 21:22)

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul. (2 Samuel 22:1)

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei… lui, pentru totdeauna.“ (2 Samuel 22:51)

Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvîntul lui David, fiul lui Isai, cuvîntul omului care a fost înălţat sus de tot, cuvîntul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvîntul cîntăreţului plăcut al lui Israel. (2 Samuel 23:1)

Iată numele vitejilor cari erau în slujba lui David. Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi -a învîrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe cari i -a omorît dintr’o dată. (2 Samuel 23:8)

După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici cari au ţinut pept împreună cu David împotriva Filistenilor strînşi pentru luptă, cînd bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi. (2 Samuel 23:9)

Trei dintre cei treizeci de căpetenii s’au pogorît pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera Adulam, cînd o ceată de Filisteni tăbărîse în valea… Refaim. (2 Samuel 23:13)

David era atunci în cetăţuie, şi o strajă a Filistenilor era la Betleem. (2 Samuel 23:14)

David a avut o dorinţă, şi a zis: ,,Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?“ (2 Samuel 23:15)

Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus -o şi au dat -o lui David; dar el n’a vrut s’o bea şi a vărsat -o înaintea Domnului. (2 Samuel 23:16)

Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n’a ajuns la înălţimea celor trei dintîi. David l -a primit între sfetnicii lui de aproape. (2 Samuel 23:23)

Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda“. (2 Samuel 24:1)

David a simţit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: ,,Am săvîrşit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un… nebun!“ (2 Samuel 24:10)

A doua zi, cînd s’a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David: (2 Samuel 24:11)

,,Du-te şi spune lui David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“ (2 Samuel 24:12)

Gad s’a dus la David, şi i -a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: ,,Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, cari te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“ (2 Samuel 24:13)

David a răspuns lui Gad: ,,Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“ (2 Samuel 24:14)

David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: ,,Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!“ (2 Samuel 24:17)

În ziua aceea, Gad a venit la David, şi i -a zis: ,,Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“ (2 Samuel 24:18)

David s’a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise Domnul. (2 Samuel 24:19)

Aravna a zis: ,,Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?“ Şi David a răspuns: ,,Ca să cumpăr dela tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentruca să înceteze urgia aceasta de peste popor.“ (2 Samuel 24:21)

Aravna a zis lui David: ,,Să ia domnul meu, împăratul, aria, şi să aducă în ea jertfele cari -i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carăle cu uneltele lor vor ţinea loc de lemne.“ (2 Samuel 24:22)

Dar împăratul a zis lui Aravna: ,,Nu! vreau s’o cumpăr dela tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic.“ Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint. (2 Samuel 24:24)

David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel (2 Samuel 24:25)

Împăratul David era bătrîn, înaintat în vîrstă; îl acopereau cu haine, şi nu se putea încălzi. (1 Imparati 1:1)

Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David, n’au fost cu Adonia. (1 Imparati 1:8)

Atunci Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: ,,N’ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s’a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David? (1 Imparati 1:11)

Du-te, intră la împăratul David, şi spune -i: ,Împărate, domnul meu, n’ai jurat tu roabei tale, zicînd: ,Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?` ,Pentruce dar împărăteşte Adonia?` (1 Imparati 1:13)

Împăratul David a răspuns: ,,Chemaţi-mi pe Bat-Şeba.“ Ea a intrat, şi s’a înfăţişat înaintea împăratului. (1 Imparati 1:28)

Bat-Şeba s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat înaintea împăratului. Şi a zis: ,,Trăiască pe vecie domnul meu, împăratul David“! (1 Imparati 1:31)

Împăratul David a zis: ,,Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.“ Ei au intrat şi s’au înfăţişat înaintea împăratului. (1 Imparati 1:32)

Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!“ (1 Imparati 1:37)

Atunci preotul Ţadoc s’a pogorît împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiţii şi Peletiţii; au pus pe Solomon călare pe cătîrul împăratului David, şi l-au dus la Ghihon. (1 Imparati 1:38)

,,Da“, a răspuns Ionatan lui Adonia, ,,domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon. (1 Imparati 1:43)

Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvinteze pe domnul nostru împăratul David, zicînd: ,Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decît numele tău, şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul tău de domnie!“ Şi împăratul s’a închinat pe patul său. (1 Imparati 1:47)

David se apropia de clipa morţii, şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicînd: (1 Imparati 2:1)

David a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David. (1 Imparati 2:10)

Vremea cît a împărăţit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani. (1 Imparati 2:11)

Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi împărăţia lui s’a întărit foarte mult. (1 Imparati 2:12)

Acum, viu este Domnul, care m’a întărit şi m’a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi -a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!“ (1 Imparati 2:24)

Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: ,,Du-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentrucă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu. (1 Imparati 2:26)

Domnul va face ca sîngele lui să cadă asupra capului lui, pentrucă a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decît el, şi i -a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda. (1 Imparati 2:32)

Sîngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămînţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.“ (1 Imparati 2:33)

Şi împăratul a zis lui Şimei: ,,Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău. (1 Imparati 2:44)

Dar împăratul Solomon va fi binecuvîntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.“ (1 Imparati 2:45)

Solomon s’a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus -o în cetatea lui David, pînă şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului. (1 Imparati 3:1)

Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi. (1 Imparati 3:3)

Solomon a răspuns: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. (1 Imparati 3:6)

Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat. (1 Imparati 3:7)

Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.“ (1 Imparati 3:14)

Hiram, împăratul Tirului, a trimes pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David. (1 Imparati 5:1)

,,Ştii că tatăl meu David n’a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu cari l-au înconjurat vrăjmaşii lui, pînă ce Domnul i -a pus subt talpa picioarelor lui. (1 Imparati 5:3)

Iată că am de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatălui meu David, zicînd: ,Fiul tău, pe care -l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu.` (1 Imparati 5:5)

Cînd a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!“ (1 Imparati 5:7)

,,Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla după legile Mele, dacă vei împlini orînduirile Mele, dacă vei păzi şi vei urma toate poruncile Mele, voi împlini faţă de tine făgăduinţa pe care am făcut -o tatălui tău David, (1 Imparati 6:12)

Astfel s’a isprăvit toată lucrarea, pe care a făcut -o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe cari le hărăzise tatăl său David, şi le -a pus în vistieriile Casei Domnului. (1 Imparati 7:51)

Atunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legămîntului Domnului. (1 Imparati 8:1)

Şi el a zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, şi care împlineşte, prin puterea Lui, ce spusese, cînd a zis: (1 Imparati 8:15)

,Din ziua cînd am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n’am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărăţească peste poporul Meu Israel!` (1 Imparati 8:16)

Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. (1 Imparati 8:17)

Şi Domnul a zis tatălui meu David: ,Fiindcă ai avut de gînd să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gînd. (1 Imparati 8:18)

Domnul a împlinit cuvintele pe cari le rostise. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel. (1 Imparati 8:20)

Astfel, ai ţinut cuvîntul dat robului tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta. (1 Imparati 8:24)

Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut -o tatălui meu David, cînd ai zis: ,Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seamă la calea lor, şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea. (1 Imparati 8:25)

Oh, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa pe care ai făcut -o robului tău David, tatăl meu! (1 Imparati 8:26)

În ziua a opta, a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvîntat pe împărat, şi s’au dus în corturile lor, veseli şi cu inima mulţămită pentru tot binele pe care -l făcuse Domnul robului Său David, şi poporului Său Israel. (1 Imparati 8:66)

Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David, cu inimă curată şi cu neprihănire, făcînd tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, (1 Imparati 9:4)

voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău David, cînd am zis: ,Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.` (1 Imparati 9:5)

Fata lui Faraon s’a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i -o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo. (1 Imparati 9:24)

Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i -a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. (1 Imparati 11:4)

Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi n’a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. (1 Imparati 11:6)

Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe. (1 Imparati 11:12)

Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales. (1 Imparati 11:13)

Pe vremea cînd a bătut David Edomul, Ioab, căpetenia oştirii, suindu-se să îngroape morţii, a ucis toată partea bărbătească din Edom; (1 Imparati 11:15)

Cînd a auzit Hadad în Egipt că David a adormit cu părinţii lui, şi că Ioab, căpetenia oştirii, murise, a zis lui Faraon: ,,Lasă-mă să mă duc în ţara mea.“ (1 Imparati 11:21)

El strînsese nişte oameni la el, şi se făcuse capul cetei, cînd a măcelărit David oştile stăpînului său. S’au dus la Damasc, şi s’au aşezat acolo şi au domnit la Damasc. (1 Imparati 11:24)

Iată cu ce prilej a ridicat el mîna împotriva împăratului. Solomon zidea Milo, şi închidea spărturile cetăţii tatălui său David. (1 Imparati 11:27)

Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales -o din toate seminţiile lui Israel. (1 Imparati 11:32)

Şi aceasta, pentrucă M’au părăsit, şi s’au închinat înaintea Astarteei, zeiţa Sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentrucă n’au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea, şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. (1 Imparati 11:33)

Nu voi lua din mîna lui toată împărăţia, căci îl voi ţinea domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales, şi care a păzit poruncile şi legile Mele. (1 Imparati 11:34)

voi lăsa o seminţie fiului său, pentruca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales -o să pun în ea Numele Meu. (1 Imparati 11:36)

Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele, şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o casă trainică, aşa cum am zidit lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. (1 Imparati 11:38)

Voi smeri prin aceasta sămînţa lui David, dar nu pentru totdeauna.“ (1 Imparati 11:39)

Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam. (1 Imparati 11:43)

Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu -l ascultă, poporul a răspuns împăratului: ,,Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi Israel s’a dus în corturile lui. (1 Imparati 12:16)

Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi. (1 Imparati 12:19)

Tot Israelul, auzind că Ieroboam s’a întors, au trimes să -l cheme în adunare, şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura care a mers după casa lui David. (1 Imparati 12:20)

Ieroboam a zis în inima sa: ,,Împărăţia s’ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. (1 Imparati 12:26)

El a strigat împotriva altarului, după cuvîntul Domnului, şi a zis: ,,Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămîie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!“ (1 Imparati 13:2)

am rupt împărăţia dela casa lui David, şi ţi-am dat -o ţie, şi n’ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcînd decît ce este drept înaintea Mea. (1 Imparati 14:8)

Roboam a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam. (1 Imparati 14:31)

El s’a dedat la toate păcatele pe cari le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui n’a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. (1 Imparati 15:3)

Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i -a dat o lumină la Ierusalim, punînd pe fiul lui după el şi lăsînd Ierusalimul în picioare. (1 Imparati 15:4)

Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu se abătuse dela niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întîmplarea cu Urie, Hetitul. (1 Imparati 15:5)

Abiam a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa. (1 Imparati 15:8)

Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David. (1 Imparati 15:11)

Asa a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat. (1 Imparati 15:24)

Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram. (1 Imparati 22:50)

Dar Domnul n’a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa pe care i -o făcuse că -i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. (2 Imparati 8:19)

Ioram a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia. (2 Imparati 8:24)

Slujitorii lui l-au dus într’un car la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormîntul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. (2 Imparati 9:28)

Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa Domnului. (2 Imparati 11:10)

Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Amaţia (2 Imparati 12:21)

El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, totuş, nu ca tatăl său David; ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său Ioas. (2 Imparati 14:3)

L-au dus pe cai, şi a fost îngropat la Ierusalim cu părinţii săi, în cetatea lui David. (2 Imparati 14:20)

Azaria a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iotam. (2 Imparati 15:7)

Iotam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Ahaz. (2 Imparati 15:38)

Ahaz avea douăzeci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. El n’a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. (2 Imparati 16:2)

Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia. (2 Imparati 16:20)

Căci Israel se deslipise de casa lui David, şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care -i abătuse dela Domnul, şi făcuse pe Israel să săvîrşească un mare păcat. (2 Imparati 17:21)

El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. (2 Imparati 18:3)

Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o mîntuiesc, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.` (2 Imparati 19:34)

,,Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,Ţi-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrămile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. (2 Imparati 20:5)

Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mîna împăratului Asiriei, şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David.“ (2 Imparati 20:6)

A pus idolul Astarteei, pe care -l făcuse, în casa despre care Domnul spusese lui David şi fiului său Solomon: ,,În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. (2 Imparati 21:7)

El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s’a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga. (2 Imparati 22:2)

pe Oţem, al şaselea, pe David, al şaptelea. (1 Cronici 2:15)

Iată fiii lui David, cari i s’au născut la Hebron: Întîiul născut, Amnon, cu Ahinoam din Izreel; al doilea, Daniel, cu Abigail din Carmel; (1 Cronici 3:1)

Aceştia sînt toţi fiii lui David, afară de fiii ţiitoarelor. Şi Tamar era sora lor. (1 Cronici 3:9)

la Bet-Marcabot, la Haţar-Susim, la Bet-Birei şi la Şaaraim. Acestea au fost cetăţile lor pînă la domnia lui David, (1 Cronici 4:31)

Iată aceia pe cari i -a pus David pentru cîrmuirea cîntării în Casa Domnului, de cînd a avut chivotul un loc de odihnă: (1 Cronici 6:31)

Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam şi Samuel, căpeteniile caselor părinţilor lor, anume ai lui Tola, oameni viteji în neamul lor; pe vremea lui David numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute. (1 Cronici 7:2)

De toţi erau două sute doisprezece, aleşi ca uşieri ai pragurilor, şi scrişi în spiţele de neam, după satele lor. David şi văzătorul Samuel îi puseseră în slujba lor. (1 Cronici 9:22)

N’a întrebat pe Domnul: deaceea Domnul l -a omorît, şi împărăţia a dat -o lui David, fiul lui Isai. (1 Cronici 10:14)

Tot Israelul s’a strîns la David la Hebron, zicînd: ,,Iată că noi sîntem os din oasele tale şi carne din carnea ta. (1 Cronici 11:1)

Astfel toţi bătrînii lui Israel au venit la împărat la Hebron, şi David a făcut legămînt cu ei la Hebron înaintea Domnului. Au uns pe David împărat peste Israel, după cuvîntul Domnului, spus prin Samuel. (1 Cronici 11:3)

David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo erau Iebusiţii, locuitorii ţării. (1 Cronici 11:4)

Locuitorii Iebusului au zis lui David: ,,Nu vei intra aici.“ Dar David a luat cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. (1 Cronici 11:5)

David zisese: ,,Oricine va bate cel dintîi pe Iebusiţi va fi căpetenie şi domn.“ Ioab, fiul Ţeruiei, s’a suit cel dintîi, şi a ajuns căpetenie. (1 Cronici 11:6)

David s’a aşezat în cetăţuie; deaceea au numit -o cetatea lui David. (1 Cronici 11:7)

David ajungea din ce în ce mai mare, şi Domnul oştirilor era cu el. (1 Cronici 11:9)

Iată căpeteniile vitejilor cari erau în slujba lui David, şi cari l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-şi întărească stăpînirea, ca să -l pună împărat, după cuvîntul Domnului cu privire la Israel. (1 Cronici 11:10)

Iată, după numărul lor, vitejii cari erau în slujba lui David. Iaşobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El şi -a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, pe cari i -a omorît dintr’o singură dată. (1 Cronici 11:11)

El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pămînt plină cu orz: şi poporul fugea dinaintea Filistenilor. (1 Cronici 11:13)

Trei din cele treizeci de căpetenii s’au pogorît la David pe stîncă în peştera Adulam, cînd tabăra Filistenilor era în valea Refaimiţilor. (1 Cronici 11:15)

David era atunci în cetăţuie, şi o ceată a Filistenilor era la Betleem. (1 Cronici 11:16)

David a avut o dorinţă, şi a zis: ,,Cine-mi va aduce apă de băut din fîntîna de la poarta Betleemului?“ (1 Cronici 11:17)

Atunci cei trei bărbaţi au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fîntîna dela poarta Betleemului. Au adus -o şi au dat -o lui David; dar David n’a vrut s’o bea, ci a vărsat -o înaintea Domnului. (1 Cronici 11:18)

Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n’a ajuns pe cei trei dintîi. David l -a primit în sfatul celor mai aproape de el. (1 Cronici 11:25)

Iată cei ce s’au dus la David la Ţiclag, pe cînd se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii cari i-au dat ajutor în timpul războiului. (1 Cronici 12:1)

Dintre Gadiţi, nişte viteji au plecat să se ducă la David în cetăţuia din pustie, ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă, ca nişte lei, şi iuţi ca nişte căprioare de pe munţi. (1 Cronici 12:8)

Şi din fiii lui Beniamin şi ai lui Iuda au fost unii cari s’au dus la David în cetăţuie. (1 Cronici 12:16)

David le -a ieşit înainte, şi le -a vorbit astfel: ,,Dacă veniţi la mine cu gînduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, cînd nu fac nicio sîlnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!“ (1 Cronici 12:17)

Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul, şi a zis: ,,Sîntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie, şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi -a ajutat!“ Şi David i -a primit, şi i -a pus între căpeteniile oştirii. (1 Cronici 12:18)

Nişte oameni din Manase s’au unit cu David, cînd a pornit cu război împotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n’au fost de ajutor Filistenilor; căci, dupăce s’au sfătuit, domnii Filistenilor au trimes înapoi pe David, zicînd: ,,S’ar putea ca el să treacă de partea stăpînului său Saul, şi să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.“ (1 Cronici 12:19)

Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jăfuitorilor Amaleciţi), căci toţi erau oameni viteji, şi au ajuns căpetenii în oştire. (1 Cronici 12:21)

Şi din zi în zi veneau oameni la David să -l ajute, pînă ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu. (1 Cronici 12:22)

Iată numărul oamenilor înarmaţi pentru război, cari s’au dus la David în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului. (1 Cronici 12:23)

Din jumătatea seminţiei lui Manase, optsprezece mii, cari au fost numiţi pe nume să se ducă să pună împărat pe David. (1 Cronici 12:31)

Toţi aceşti bărbaţi, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută, ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Şi toţi ceilalţi din Israel erau tot cu un gînd să facă împărat pe David. (1 Cronici 12:38)

Au stat acolo trei zile cu David, mîncînd şi bînd, căci fraţii lor le pregătiseră de mîncare. (1 Cronici 12:39)

David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi mai marii. (1 Cronici 13:1)

Şi David a zis întregei adunări a lui Israel: ,,Dacă găsiţi cu cale, şi dacă lucrul acesta vine dela Domnul, Dumnezeul nostru, să trimetem în toate părţile la fraţii noştri cari au rămas în toate ţinuturile lui Israel, şi la preoţi şi Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strîngă la noi, (1 Cronici 13:2)

David a strîns pe tot Israelul, dela Şilhor în Egipt, pînă la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu. (1 Cronici 13:5)

Şi David, împreună cu tot Israelul, s’a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care şade între heruvimi. (1 Cronici 13:6)

David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cîntînd şi zicînd din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trîmbiţe. (1 Cronici 13:8)

David s’a mîniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza1. (1 Cronici 13:11)

David s’a temut de Dumnezeu în ziua aceea, şi a zis: ,,Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?“ (1 Cronici 13:12)

David n’a tras chivotul la el în cetatea lui David, ci l -a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. (1 Cronici 13:13)

Hiram, împăratul Tirului, a trimes soli lui David, şi lemn de cedru şi cioplitori de piatră şi tîmplari, să -i zidească o casă. (1 Cronici 14:1)

David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că împărăţia lui s’a înălţat foarte mult, din pricina poporului Său Israel. (1 Cronici 14:2)

David a mai luat neveste şi la Ierusalim: şi a mai născut fii şi fiice. (1 Cronici 14:3)

Filistenii au auzit că David fusese uns împărat peste tot Israelul, şi s’au suit cu toţii să -l caute. David a fost înştiinţat de acest lucru, şi le -a ieşit înainte. (1 Cronici 14:8)

David a întrebat pe Dumnezeu, zicînd: ,,Să mă sui împotriva Filistenilor, şi îi vei da în mînile mele?“ Şi Domnul i -a zis: ,,Sui-te, şi -i voi da în mînile tale.“ (1 Cronici 14:10)

S’au suit la Baal-Peraţim, unde David i -a bătut. Apoi a zis: ,,Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei prin mîna mea, ca pe nişte ape cari se scurg. Deaceea s’a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim. (1 Cronici 14:11)

Ei şi-au lăsat acolo dumnezeii, cari au fost arşi în foc, după porunca lui David. (1 Cronici 14:12)

David a întrebat iarăş pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i -a zis: ,,Să nu te sui după ei; întoarce-te dela ei, şi mergi asupra lor prin faţa duzilor. (1 Cronici 14:14)

David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, şi oastea Filistenilor a fost bătută dela Gabaon pînă la Ghezer. (1 Cronici 14:16)

Faima lui David s’a răspîndit în toată ţara, şi Domnul l -a făcut de temut pentru toate neamurile. (1 Cronici 14:17)

David şi -a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu, şi a ridicat un cort pentru el. (1 Cronici 15:1)

Atunci David a zis: ,,Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decît de Leviţi, căci pe ei i -a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu şi să -I slujească pe vecie. (1 Cronici 15:2)

Şi David a strîns tot Israelul la Ierusalim ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i -l pregătise. (1 Cronici 15:3)

David a strîns pe fiii lui Aaron şi pe Leviţi: (1 Cronici 15:4)

David a chemat pe preoţii Ţadoc şi Abiatar, şi pe Leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab. (1 Cronici 15:11)

Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cîntăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cîntări răsunătoare, în semn de bucurie. (1 Cronici 15:16)

David, bătrînii lui Israel, şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legămîntului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei. (1 Cronici 15:25)

David era îmbrăcat cu o manta de in supţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi Leviţii, cari duceau chivotul, cîntăreţii, şi Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreţi, şi David avea pe el un efod de in. (1 Cronici 15:27)

Pe cînd intra în cetatea lui David chivotul legămîntului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi cînd a văzut pe împăratul David sărind şi jucînd, l -a dispreţuit în inima ei. (1 Cronici 15:29)

Dupăce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care -l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţămiri. (1 Cronici 16:1)

Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămiri, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului. (1 Cronici 16:2)

În ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului. (1 Cronici 16:7)

David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. (1 Cronici 16:37)

Tot poporul s’a dus fiecare la casa lui, şi David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. (1 Cronici 16:43)

Pe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: ,,Iată, eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul legămîntului Domnului este într’un cort.“ (1 Cronici 17:1)

Natan a răspuns lui David: ,,Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.“ (1 Cronici 17:2)

,,Du-te şi spune robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit. (1 Cronici 17:4)

Acum să spui robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Te-am luat dela păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel; (1 Cronici 17:7)

Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. (1 Cronici 17:15)

Şi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,,Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt? (1 Cronici 17:16)

Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău. (1 Cronici 17:18)

Să rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: ,Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!` Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! (1 Cronici 17:24)

După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i -a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor Gatul şi satele lui. (1 Cronici 18:1)

A bătut pe Moabiţi, şi Moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir. (1 Cronici 18:2)

David a bătut pe Hadarezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, cînd s’a dus să-şi aşeze stăpînirea peste rîul Eufratului. (1 Cronici 18:3)

David i -a luat o mie de cară, şapte mii de călăreţi, şi două zeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, şi n’a păstrat decît o sută de cară. (1 Cronici 18:4)

Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de Sirieni. (1 Cronici 18:5)

David a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David ori unde mergea. (1 Cronici 18:6)

Şi David a luat scuturile de aur pe cari le aveau slujitorii lui Hadarezer, şi le -a adus la Ierusalim. (1 Cronici 18:7)

David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stîlpii şi uneltele de aramă. (1 Cronici 18:8)

Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadarezer, împăratul Ţobei, (1 Cronici 18:9)

şi a trimes pe fiul său Hadoram la împăratul David să -i ureze de bine, şi să -l laude că a luptat împotriva lui Hadarezer şi l -a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadarezer. A trimes de asemenea tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă. (1 Cronici 18:10)

Împăratul David le -a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care -l luase dela toate popoarele, dela Edom, dela Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni şi dela Amalec. (1 Cronici 18:11)

A pus oşti de strajă în Edom, şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David ori pe unde mergea. (1 Cronici 18:13)

David a domnit peste tot Israelul, şi făcea judecată şi dreptate tot poporului său. (1 Cronici 18:14)

Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau cei dintîi pe lîngă împărat. (1 Cronici 18:17)

David a zis: ,,Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, căci tatăl lui a arătat bunăvoinţă faţă de mine.“ Şi David a trimes soli să -l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să -l mîngîie, (1 Cronici 19:2)

căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: ,,Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? -Oare n’au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea şi s’o nimicească, şi ca să iscodească ţara?“ (1 Cronici 19:3)

Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să -i radă, şi să le taie hainele pela mijloc pînă la brîu. Apoi le -a dat drumul. (1 Cronici 19:4)

David, căruia au venit şi i-au dat de ştire despre cele întîmplate cu oamenii aceştia, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare ruşine; şi împăratul a trimes să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi apoi să vă întoarceţi.“ (1 Cronici 19:5)

Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîţi lui David, şi Hanun şi fiii lui Amon au trimes o mie de talanţi de argint să tocmească în slujba lor cară şi călăreţi dela Sirienii din Mesopotamia şi dela Sirienii din Maaca şi din Ţoba. (1 Cronici 19:6)

La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea de oameni viteji. (1 Cronici 19:8)

Au dat de ştire lui David, care a strîns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor, şi s’a pregătit de luptă împotriva lor. David s’a înşiruit în linie de bătaie împotriva Sirienilor. Dar Sirienii, după ce se bătuseră cu el, (1 Cronici 19:17)

au fugit dinaintea lui Israel. David le -a ucis oamenii dela şapte mii de cară şi patruzeci de mii de pedestraşi, şi a omorît pe Şofah, căpetenia oştirii. (1 Cronici 19:18)

Slujitorii lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David, şi i s’au supus. Şi Sirienii n’au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon. (1 Cronici 19:19)

În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, Ioab a pornit, în fruntea unei puternice oştiri, să pustiască ţara fiilor lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Ioab a bătut Raba şi a nimicit -o. (1 Cronici 20:1)

David a luat cununa de pe capul împăratului ei, şi a găsit -o în greutate de un talant de aur: era împodobită cu petre scumpe. Au pus -o pe capul lui David, care a luat o mare pradă din cetate. (1 Cronici 20:2)

A scos afară pe locuitori, şi i -a tăiat în bucăţi cu ferestraie, cu securi, şi cu topoare; tot aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s’a întors la Ierusalim cu tot poporul. (1 Cronici 20:3)

El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l -a ucis. (1 Cronici 20:7)

Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au perit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui. (1 Cronici 20:8)

Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. (1 Cronici 21:1)

Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: ,,Duceţi-vă, de faceţi numărătoarea lui Israel, dela Beer-Şeba, pînă la Dan, şi spuneţi-mi ca să ştiu la cît se ridică numărul poporului.“ (1 Cronici 21:2)

Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patrusute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia. (1 Cronici 21:5)

Şi David a zis lui Dumnezeu: ,,Am săvîrşit un mare păcat făcînd lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!“ (1 Cronici 21:8)

Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: (1 Cronici 21:9)

,,Du-te şi spune lui David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“ (1 Cronici 21:10)

Gad s’a dus la David, şi i -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Primeşte: (1 Cronici 21:11)

David a răspuns lui Gad: ,,Sînt într’o mare strîmtorare! Să cad în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“ (1 Cronici 21:13)

David a ridicat ochii, şi a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt şi cer, şi ţinînd în mînă sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrînii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pămînt. (1 Cronici 21:16)

Şi David a zis lui Dumnezeu: ,,Oare n’am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mîna Ta să fie dar peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu peardă pe poporul Tău!“ (1 Cronici 21:17)

Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. (1 Cronici 21:18)

David s’a suit, după cuvîntul pe care -l spusese Gad în Numele Domnului. (1 Cronici 21:19)

Cînd a ajuns David la Ornan, Ornan s’a uitat, şi a zărit pe David; apoi a ieşit din arie, şi s’a închinat înaintea lui David, cu faţa la pămînt. (1 Cronici 21:21)

David a zis lui Ornan: ,,Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi -l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.“ (1 Cronici 21:22)

Ornan a răspuns lui David: ,,Ia -l, şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carăle în loc de lemne, şi grîul pentru darul de mîncare, toate le dau.“ (1 Cronici 21:23)

Dar împăratul David a zis lui Ornan: ,,Nu! Vreau să -l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău, şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.“ (1 Cronici 21:24)

Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei. (1 Cronici 21:25)

David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i -a răspuns prin foc, care s’a pogorît din cer pe altarul arderii de tot. (1 Cronici 21:26)

Pe vremea aceasta, David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. (1 Cronici 21:28)

David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimîntase sabia îngerului Domnului. (1 Cronici 21:30)

Şi David a zis: ,,Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel.“ (1 Cronici 22:1)

David a strîns pe străinii din ţara lui Israel, şi a însărcinat pe cioplitorii de piatră să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu. (1 Cronici 22:2)

şi lemne de cedru fără număr, căci Sidonienii şi Tirienii aduseseră lui David lemne de cedru din belşug. (1 Cronici 22:4)

David zicea: ,,Fiul meu Solomon este tînăr şi plăpînd, şi casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie de mare faimă şi slavă în toate ţările; de aceea vreau să -i pregătesc cele de trebuinţă pentru zidirea ei.“ Şi David a făcut mari pregătiri înainte de moarte. (1 Cronici 22:5)

David a chemat pe fiul său Solomon, şi i -a poruncit să zidească o casă Domnului, Dumnezeul lui Israel. (1 Cronici 22:6)

David a zis lui Solomon: ,,Fiul meu, aveam de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu. (1 Cronici 22:7)

David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să vină în ajutor fiului său Solomon, zicînd: (1 Cronici 22:17)

David, fiind bătrîn şi sătul de zile, a pus pe fiul său Solomon împărat peste Israel. (1 Cronici 23:1)

Şi David a zis: ,,Douăzeci şi patru de mii dintre ei să vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători, (1 Cronici 23:4)

David i -a împărţit în cete după fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari. (1 Cronici 23:6)

Căci David a zis: ,,Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat odihnă poporului Său, şi va locui pe vecie la Ierusalim; (1 Cronici 23:25)

După cele din urmă porunci ale lui David, numărătoarea fiilor lui Levi s’a făcut dela vîrsta de douăzeci de ani în sus. (1 Cronici 23:27)

David a împărţit pe fiii lui Aaron, rînduindu -i după slujba pe care o aveau s’o facă; Ţadoc făcea parte din urmaşii lui Eleazar, şi Ahimelec din urmaşii lui Itamar. (1 Cronici 24:3)

Şi ei, ca şi fraţii lor, fiii lui Aaron, au tras la sorţ înaintea împăratului David, înaintea lui Ţadoc şi Ahimelec, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi Leviţilor, şi anume fiecare cap de casă întocmai ca cel mai mic din fraţii săi. (1 Cronici 24:31)

David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, cari prooroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale. Şi iată numărul celor ce aveau de îndeplinit lucrarea aceasta. (1 Cronici 25:1)

erau Şelomit şi fraţii săi, cari păzeau toate vistieriile lucrurilor sfinte, pe cari le închinaseră împăratul David, capii caselor părinteşti, căpeteniile peste mii şi sute, şi căpeteniile oştirii: le închinaseră (1 Cronici 26:26)

În ce priveşte pe Hebroniţi, a căror căpetenie era Ieria, s’au făcut, în al patruzecilea an al domniei lui David, cercetări cu privire la ei, după spiţele lor de neam, şi după casele lor părinteşti, şi s’au găsit între ei la Iaezer în Galaad oameni viteji. (1 Cronici 26:31)

Fraţii lui Ieria, oameni viteji, erau în număr de două mii şapte sute capi de case părinteşti. Împăratul David i -a pus peste Rubeniţi, peste Gadiţi şi peste jumătatea seminţiei lui Manase, pentru toate treburile lui Dumnezeu şi pentru treburile împăratului. (1 Cronici 26:32)

al lui Iuda: Elihu, din fraţii lui David: al lui Isahar: Omri, fiul lui Micael; (1 Cronici 27:18)

David n’a făcut numărătoarea celor în vîrstă dela douăzeci de ani în jos din Israel, căci Domnul făgăduise că va înmulţi pe Israel ca stelele cerului. (1 Cronici 27:23)

Ioab, fiul Ţeruiei, începuse numărătoarea, dar n’a isprăvit -o, căci Domnul Se mîniase pe Israel, din pricina acestei numărători, care n’a fost trecută în Cronicile împăratului David. (1 Cronici 27:24)

Iaziz, Hagarenitul, peste oi. Toţi aceştia erau îngrijitori puşi peste averile împăratului David. (1 Cronici 27:31)

Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, om cu minte şi învăţat; Iehiel, fiul lui Hacmoni, era lîngă fiii împăratului; (1 Cronici 27:32)

David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii. (1 Cronici 28:1)

Împăratul David s’a sculat în picioare şi a zis: ,,Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Aveam de gînd să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru, şi mă pregăteam s’o zidesc. (1 Cronici 28:2)

David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării. (1 Cronici 28:11)

,,Toate acestea“, a zis David, ,,toate lucrările izvodului acestuia, mi le -a făcut cunoscut Domnul, însemnîndu-le în scris cu mîna Lui.“ (1 Cronici 28:19)

David a zis fiului său Solomon: ,,Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te spăimînta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. (1 Cronici 28:20)

Împăratul David a zis întregei adunări: ,,Fiul meu Solomon, singurul pe care l -a ales Dumnezeu, este tînăr şi plăpînd, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu. (1 Cronici 29:1)

Poporul s’a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David deasemenea s’a bucurat mult. (1 Cronici 29:9)

David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis: ,,Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! (1 Cronici 29:10)

David a zis întregei adunări: ,,Binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.“ Şi toată adunarea a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Ei s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului şi înaintea împăratului. (1 Cronici 29:20)

Au mîncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot. (1 Cronici 29:22)

Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l -a ascultat. (1 Cronici 29:23)

Toate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s’au supus împăratului Solomon. (1 Cronici 29:24)

David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. (1 Cronici 29:26)

Faptele împăratului David, cele dintîi şi cele depe urmă, sînt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, şi în cartea proorocului Natan şi în cartea proorocului Gad, (1 Cronici 29:29)

Solomon, fiul lui David, s’a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l -a înălţat din ce în ce mai mult. (2 Cronici 1:1)

Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i -l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim. (2 Cronici 1:4)

Solomon a răspuns lui Dumnezeu: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m’ai pus să domnesc în locul lui. (2 Cronici 1:8)

Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m’ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului! (2 Cronici 1:9)

Solomon a trimes să spună lui Hiram, împăratul Tirului: ,,Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimes cedri, ca să-şi zidească o casă de locuit. (2 Cronici 2:3)

Trimete-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi ferului, a materiilor văpsite în purpură, a materiilor de coloarea cărmîzului şi de coloare albastră, şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi cari sînt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe cari i -a ales tatăl meu David. (2 Cronici 2:7)

Hiram a mai zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pămîntul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el! (2 Cronici 2:12)

fiul unei femei dintre fetele lui Dan, şi al unui tată Tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi în fer, în piatră şi în lemn, în materii văpsite, în purpură şi în albastru, în materii de vison şi cîrmîz, şi pentru orice fel de săpături şi lucruri meşteşugite, cari i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău. (2 Cronici 2:14)

Solomon a numărat pe toţi străinii cari erau în ţara lui Israel, şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S’au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute. (2 Cronici 2:17)

Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul. (2 Cronici 3:1)

Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut -o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe cari le închinase Domnului tatăl său David, şi le -a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu. (2 Cronici 5:1)

Atunci Solomon a strîns la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legămîntului Domnului. (2 Cronici 5:2)

Şi el a zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, cînd a zis: (2 Cronici 6:4)

Ci Ierusalimul l-am ales, pentruca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!` (2 Cronici 6:6)

Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. (2 Cronici 6:7)

Şi Domnul a zis tatălui meu David: ,Fiindcă ai avut de gînd să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gîndul acesta. (2 Cronici 6:8)

Domnul a împlinit cuvîntul pe care -l spusese. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. (2 Cronici 6:10)

Astfel, Ţi-ai ţinut cuvîntul dat robului Tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta. (2 Cronici 6:15)

Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut -o tatălui meu David, cînd ai zis: ,Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.` (2 Cronici 6:16)

Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut -o robului Tău David! (2 Cronici 6:17)

Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!“ (2 Cronici 6:42)

Preoţii stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cîntarea laudelor Domnului, cînd i -a însărcinat David să mărească pe Domnul, zicînd: ,,Căci îndurarea lui ţine în veac!“ Preoţii sunau din trîmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă. (2 Cronici 7:6)

În a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea, Solomon a trimes înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţămit de binele pe care -l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel. (2 Cronici 7:10)

Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcînd tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, (2 Cronici 7:17)

voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău David, cînd am zis: ,Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaş, care să domnească peste Israel.` (2 Cronici 7:18)

Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i -o zidise; căci a zis: ,,Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentrucă locurile în cari a intrat chivotul Domnului sînt sfinte.“ (2 Cronici 8:11)

A pus în slujbele lor, aşa cum le rînduise tatăl său David, cetele preoţilor, după slujba lor, pe Leviţi după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri, împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor: căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu. (2 Cronici 8:14)

Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam. (2 Cronici 9:31)

Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu -l ascultă, poporul a răspuns împăratului: ,,Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi tot Israelul s’a dus în corturile lui. (2 Cronici 10:16)

Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi. (2 Cronici 10:19)

Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon. (2 Cronici 11:17)

Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai. (2 Cronici 11:18)

Roboam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia. (2 Cronici 12:16)

Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr’un legămînt care nu se poate călca? (2 Cronici 13:5)

Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s’a sculat şi s’a răzvrătit împotriva stăpînului său. (2 Cronici 13:6)

Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mînile fiilor lui David; şi voi sînteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe cari vi i -a făcut Ieroboam ca dumnezei. (2 Cronici 13:8)

Abia a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani. (2 Cronici 14:1)

l-au îngropat în mormîntul pe care şi -l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care -l umpluseră cu mirodenii, şi mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul, şi au ars în cinstea lui foarte multe mirodenii. (2 Cronici 16:14)

Domnul a fost cu Iosafat, pentrucă a umblat în cele dintîi căi ale tatălui său David, şi n’a căutat pe Baali; (2 Cronici 17:3)

Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram. (2 Cronici 21:1)

Dar Domnul n’a voit să peardă casa lui David, din pricina legămîntului pe care -l făcuse cu David, şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor lui. (2 Cronici 21:7)

I -a venit o scrisoare dela proorocul Ilie, care zicea: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,,Pentrucă n’ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, (2 Cronici 21:12)

Avea treizeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor. (2 Cronici 21:20)

Toată adunarea a făcut legămînt cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le -a zis: ,,Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus Domnul cu privire la fiii lui David. (2 Cronici 23:3)

Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, cari veneau dela împăratul David, şi cari se aflau în Casa lui Dumnezeu. (2 Cronici 23:9)

Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mînile preoţilor, Leviţilor, pe cari -i împărţise David în Casa Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cîntărilor, după rînduiala lui David. (2 Cronici 23:18)

L-au îngropat în cetatea lui David la un loc cu împăraţii, pentrucă făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu şi faţă de Casa Lui. (2 Cronici 24:16)

Cînd au plecat dela el, după ce -l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sîngelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorît în patul lui, şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor. (2 Cronici 24:25)

Iotam a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz. (2 Cronici 27:9)

Ahaz avea douăzeci de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. El n’a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. (2 Cronici 28:1)

El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. (2 Cronici 29:2)

A pus pe Leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi arfe, după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, şi proorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi. (2 Cronici 29:25)

Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David, şi preoţii cu (2 Cronici 29:26)

Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; şi, în clipa cînd a început arderea de tot, a început şi cîntarea Domnului, în sunetul trîmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. (2 Cronici 29:27)

Apoi împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis Leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, şi s’au plecat şi s’au închinat. (2 Cronici 29:30)

A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. (2 Cronici 30:26)

Ezechia s’a îmbărbătat; a zidit din nou zidul care era stricat şi l -a ridicat pînă la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. (2 Cronici 32:5)

Tot Ezechia a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon, şi le -a adus în jos spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. (2 Cronici 32:30)

Ezechia a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase. (2 Cronici 32:33)

A pus chipul cioplit al idolului pe care -l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: ,,În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie. (2 Cronici 33:7)

După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea pînă la poarta peştilor şi cu care a înconjurat dealul, şi l -a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. (2 Cronici 33:14)

El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s’a abătut dela ele nici la dreapta nici la stînga. (2 Cronici 34:2)

În al optulea an al domniei lui, pe cînd era încă tînăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să curăţească Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate. (2 Cronici 34:3)

A zis Leviţilor, cari învăţau pe tot Israelul şi cari erau închinaţi Domnului: ,,Puneţi chivotul sfînt în casa pe care a zidit -o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N’aveţi să -l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său, Israel. (2 Cronici 35:3)

Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rînduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon. (2 Cronici 35:4)

Cîntăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rînduiala lui David, lui Asaf, lui Heman, şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii deasemenea erau la fiecare uşă. N’au avut nevoie să se abată dela slujba lor, căci fraţii lor Leviţii au pregătit ce era pentru ei. (2 Cronici 35:15)

Cînd au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trîmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, împăratul lui Israel. (Ezra 3:10)

Din fiii lui Fineas, Gherşom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatuş, (Ezra 8:2)

şi dintre slujitorii Templului, pe cari David şi căpeteniile îi puseseră în slujba Leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume. (Ezra 8:20)

Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ţinutul Miţpa, a dres poarta izvorului. A zidit -o, a acoperit -o cu scînduri, şi i -a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele cari pogoară din cetatea lui David. (Neemia 3:15)

După el Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în faţa mormintelor lui David, pînă la iazul care fusese zidit, şi pînă la casa vitejilor. (Neemia 3:16)

Căpeteniile Leviţilor, Haşabia, Şerebia, şi Iosua, fiul lui Cadmiel, şi fraţii lor împreună cu ei, stînd unii în faţa altora, erau însărcinaţi să mărească şi să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, omul lui Dumnezeu. (Neemia 12:24)

şi fraţii săi, Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda şi Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea lor. (Neemia 12:36)

La poarta izvorului, s’au suit drept înainte pe treptele cetăţii lui David pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, pînă la poarta apelor, spre răsărit. (Neemia 12:37)

păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cîntăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rînduiala lui David şi a fiului său Solomon. (Neemia 12:45)

Căci odinioară, pe vremea lui David şi lui Asaf, erau căpetenii peste cîntăreţi şi cîntări de laudă şi de mulţămire în cinstea lui Dumnezeu. (Neemia 12:46)

(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea! (Psalmi 3:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea! (Psalmi 4:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele! (Psalmi 5:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta. (Psalmi 6:1)

(O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă, (Psalmi 7:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui David.) Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul! Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri. (Psalmi 8:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul“. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. (Psalmi 9:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor. (Psalmi 12:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine? (Psalmi 13:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!“ S’au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele. (Psalmi 14:1)

(Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt? (Psalmi 15:1)

(O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. (Psalmi 16:1)

(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute! (Psalmi 17:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! (Psalmi 18:1)

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie. (Psalmi 18:50)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui. (Psalmi 19:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, (Psalmi 20:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i -o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău! (Psalmi 21:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m’ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s’asculţi plîngerile mele? (Psalmi 22:1)

(O cîntare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. (Psalmi 23:1)

(Un psalm al lui David.) Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmi 24:1)

(Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire. (Psalmi 26:1)

(Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? (Psalmi 27:1)

(Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stînca mea! Nu rămînea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. (Psalmi 28:1)

(Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste. (Psalmi 29:1)

(Un psalm. O cîntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalţ, Doamne, căci m’ai ridicat, şi n’ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. (Psalmi 30:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta! (Psalmi 31:1)

(Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! (Psalmi 32:1)

(Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. (Psalmi 34:1)

(Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine! (Psalmi 35:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.“ (Psalmi 36:1)

(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul; (Psalmi 37:1)

(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta. (Psalmi 38:1)

(Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: ,,Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.“ (Psalmi 39:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S’a plecat spre mine, mi -a ascultat strigătele. (Psalmi 40:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; (Psalmi 41:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut cînd a venit la el proorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.) Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! (Psalmi 51:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s’a dus în casa lui Ahimelec.“) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci. (Psalmi 52:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!“ S’au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele. (Psalmi 53:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. O cîntare a lui David. Făcută cînd au venit Zifiţii să spună lui Saul: ,,Ştiţi că David şade ascuns printre noi?“) Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta? (Psalmi 54:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele! (Psalmi 55:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,Porumbel din stejari depărtaţi“. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc. (Psalmi 56:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici“. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pînă vor trece nenorocirile. (Psalmi 57:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici“. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor? (Psalmi 58:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.“ O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a trimes Saul să -i împresoare casa, ca să -l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de protivnicii mei! (Psalmi 59:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei“. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s’a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş! (Psalmi 60:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea! (Psalmi 61:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul. (Psalmi 62:1)

(Un psalm al lui David. Făcut cînd era în pustia lui Iuda.) Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într’un pămînt sec, uscat şi fără apă. (Psalmi 63:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem! (Psalmi 64:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute. (Psalmi 65:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui. (Psalmi 68:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii“. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. (Psalmi 69:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.) Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne! (Psalmi 70:1)

Sfîrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai. (Psalmi 72:20)

A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi. (Psalmi 78:70)

Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute. (Psalmi 78:72)

(O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit. (Psalmi 86:1)

,,Am făcut legămînt cu alesul Meu“ -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David: (Psalmi 89:3)

am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt. (Psalmi 89:20)

Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? (Psalmi 89:35)

Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? (Psalmi 89:49)

(Un psalm al lui David.) Voi cînta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, Îţi voi cînta. (Psalmi 101:1)

(O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! (Psalmi 108:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! (Psalmi 109:1)

(Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“ – (Psalmi 110:1)

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!“ (Psalmi 122:1)

Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David. (Psalmi 122:5)

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n’ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! – (Psalmi 124:1)

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n’am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine. (Psalmi 131:1)

(O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui! (Psalmi 132:1)

Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!“ – (Psalmi 132:10)

Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău. (Psalmi 132:11)

Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu, (Psalmi 132:17)

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! (Psalmi 133:1)

(Un psalm al lui David.) Te laud din toată inima, cînt laudele Tale înaintea dumnezeilor. (Psalmi 138:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, (Psalmi 139:1)

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori, (Psalmi 140:1)

(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem! (Psalmi 141:1)

(O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. (Psalmi 142:1)

(Un psalm al lui David.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta! (Psalmi 143:1)

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie, (Psalmi 144:1)

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David, (Psalmi 144:10)

(O cîntare de laudă a lui David.) Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci. (Psalmi 145:1)

Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, (Proverbe 1:1)

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului. (Ecclesiast 1:1)

Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji. (Cantarea Cantarilor 4:4)

Cînd au venit şi au spus casei lui David: ,,Sirienii au tăbărît în Efraim!“ a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul. (Isaia 7:2)

Isaia a zis atunci: ,,Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? (Isaia 7:13)

El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi’n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor. (Isaia 9:7)

Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezînd cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de rîvnă pentru dreptate. – (Isaia 16:5)

Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos. (Isaia 22:9)

Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: cînd va deschide el, nimeni nu va închide, şi cînd va închide el, nimeni nu va deschide. (Isaia 22:22)

Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! ,,Adăugaţi an la an, şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor. (Isaia 29:1)

căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.“ (Isaia 37:35)

,,Du-te, şi spune lui Ezechia: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrămile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. (Isaia 38:5)

Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legămînt vecinic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David. (Isaia 55:3)

Atunci spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii cari stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umplea de beţie. (Ieremia 13:13)

atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra împăraţi şi voivozi, cari vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în cară şi călări pe cai, ei şi voivozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci. (Ieremia 17:25)

casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: ,Faceţi dreptate disdedimineaţă, şi scoateţi pe cel asuprit din mînile asupritorului, ca să nu izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre! (Ieremia 21:12)

Să spui: ,Ascultă Cuvîntul Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi, şi tot poporul, cari intraţi pe porţile acestea! (Ieremia 22:2)

Căci dacă lucraţi după cuvîntul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi cari stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în cară şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor. (Ieremia 22:4)

Aşa vorbeşte Domnul: ,,Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu -i va merge bine toată viaţa lui; căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie a lui David şi să domnească peste Iuda.“ (Ieremia 22:30)

,,Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară. (Ieremia 23:5)

,,Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor, care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, cari n’au mers cu voi în robie: (Ieremia 29:16)

Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, pe care li -l voi scula. (Ieremia 30:9)

În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară. (Ieremia 33:15)

Căci aşa vorbeşte Domnul: ,,David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. (Ieremia 33:17)

atunci se va putea rupe şi legămîntul Meu cu robul Meu David, aşa încît să nu mai aibă fii, cari să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legămîntul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Îmi fac slujba. (Ieremia 33:21)

Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămînţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.“ (Ieremia 33:22)

atunci voi lepăda şi sămînţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămînţa lui pe cei ce vor stăpîni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei!“ (Ieremia 33:26)

Deaceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: ,Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea. (Ieremia 36:30)

Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. (Ezechiel 34:23)

Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! (Ezechiel 34:24)

Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. (Ezechiel 37:24)

Vor locui iarăş în ţara, pe care am dat -o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit -o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. (Ezechiel 37:25)

După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă. (Osea 3:5)

Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. (Amos 6:5)

,,În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărîmăturile, şi -l voi zidi iarăş cum era odinioară, (Amos 9:11)

Domnul va mîntui mai întîi corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David şi fala locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda. (Zaharia 12:7)

În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor. (Zaharia 12:8)

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi -L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut. (Zaharia 12:10)

Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit; (Zaharia 12:12)

În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie. (Zaharia 13:1)