Noul Testament
Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea. (Matei 14:9)
Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ Ucenicii s’au întristat foarte mult. (Matei 17:23)
Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, şi s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. (Matei 18:31)
Cînd a auzit tînărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentrucă avea multe avuţii. (Matei 19:22)
Ei s’au întristat foarte mult, şi au început să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu, Doamne?“ (Matei 26:22)
A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare. (Matei 26:37)
Isus le -a zis atunci: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.“ (Matei 26:38)
Împăratul s’a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n’a vrut să zică nu. (Marcu 6:26)
Broșură trezire spirituală
La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. Ce scop a avut Dumnezeu când a creat omul? A fost acela ca omul să trăiască doar pentru a muri și a fi uitat?
Accesează PDF onlineMîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. (Marcu 10:22)
Ei au început să se întristeze, şi să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu?“ (Marcu 14:19)
El le -a zis: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!“ (Marcu 14:34)
Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat. (Luca 18:23)
Isus a văzut că s’a întristat de tot, şi a zis: ,,Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! (Luca 18:24)
După ce S’a rugat, S’a sculat, şi a venit la ucenici; i -a găsit adormiţi de întristare, (Luca 22:45)
Dar, pentrucă v’am spus aceste lucruri, întristarea v’a umplut inima. (Ioan 16:6)
Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plînge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. (Ioan 16:20)
Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i -a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume. (Ioan 16:21)
Tot aşa şi voi: acum sînteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăş, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. (Ioan 16:22)
A treia oară i -a zis Isus: ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ Petru s’a întristat că -i zisese a treia oară: ,,Mă iubeşti?“ Şi I -a răspuns: ,,Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.“ Isus i -a zis: ,,Paşte oile Mele! (Ioan 21:17)
Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le -o spusese el, că nu -i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie. (Faptele Apostolilor 20:38)
că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. (Romani 9:2)
Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare. (2 Corinteni 2:1)
Căci, dacă vă întristez, dela cine să mă aştept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine? (2 Corinteni 2:2)
Şi v’am scris cum v’am scris, ca, la venirea mea, să n’am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sînt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. (2 Corinteni 2:3)
V’am scris cu multă mîhnire, şi strîngere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi. (2 Corinteni 2:4)
Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m’a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. (2 Corinteni 2:5)
Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. (2 Corinteni 4:17)
ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile. (2 Corinteni 6:10)
Măcar că v’am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v’a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) – (2 Corinteni 7:8)
Broșură trezire spirituală
Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.
Accesează PDF onlinetotuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v’a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n’aveţi nicio pagubă din partea noastră. (2 Corinteni 7:9)
În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. (2 Corinteni 7:10)
Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta. (2 Corinteni 7:11)
Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:30)
Ce -i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n’am întristare peste întristare. (Filipeni 2:27)
Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde. (1 Tesaloniceni 4:13)
Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează, (2 Tesaloniceni 1:6)
şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, (2 Tesaloniceni 1:7)
Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:11)
Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare: (Iacob 4:9)
În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, (1 Petru 1:6)
Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept. (1 Petru 2:19)
şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (2 Petru 2:7)
Vechiul Testament
Şi celui de al doilea i -a pus numele Efraim (Rodire); ,,căci“, a zis el, ,,Dumnezeu m’a făcut roditor în ţara întristării mele.“ (Geneza 41:52)
Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m’aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m’a trimes Dumnezeu înaintea voastră. (Geneza 45:5)
Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s’au întristat; şi nimeni nu şi -a pus podoabele pe el. (Exod 33:4)
Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mînia Domnului s’a aprins cu tărie. Moise s’a întristat, (Numeri 11:10)
În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîne dospită, ci şapte zile să mănînci azimi, pînea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului. (Deuteronom 16:3)
La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S’a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m’a întristat?“ (Rut 1:21)
Elcana, bărbatul ei, îi zicea: ,,Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?“ (1 Samuel 1:8)
Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce… aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici…… nu va trece peste capul lui.“ (1 Samuel 1:11)
Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr’ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei. (1 Samuel 2:33)
Broșură trezire spirituală
Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om.
Accesează PDF onlineDavid a zis iarăş, jurînd: ,,Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: ,Să nu ştie Ionatan, căci s’ar întrista.` Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte“. (1 Samuel 20:3)
David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu -l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). (2 Samuel 6:8)
A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s’au temut să -i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: ,,Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne -a ascultat: cum să îndrăznim să -i spunem: ,A murit copilul?` Are să se întristeze şi mai mult.“ (2 Samuel 12:18)
şi să le spui: ,Aşa vorbeşte împăratul: ,Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi -l cu pînea şi cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace.“ (1 Imparati 22:27)
Şi spuneţi: ,,Aşa vorbeşte împăratul: ,,Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi -l cu pînea şi cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.“ (2 Cronici 18:26)
Împăratul mi -a zis: ,,Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.“ Atunci m’a apucat o mare frică, (Neemia 2:2)
ca zile în cari căpătaseră odihnă, scăpînd de vrajmaşii lor. Le -a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie şi jalea lor în zi de sărbătoare, şi să facă din aceste zile nişte zile de ospăţ şi de bucurie, cînd să-şi trimeată daruri de mîncare unii altora şi să împartă daruri celor lipsiţi. (Estera 9:22)
Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,` (Iov 9:27)
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.“ (Iov 14:22)
,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre? (Iov 19:2)
Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi. (Iov 29:25)
dacă i-am mîncat roada fără s’o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: (Iov 31:39)
Mi s’a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc. (Psalmi 6:7)
Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s’au topit de întristare; (Psalmi 31:9)
Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. (Psalmi 38:6)
De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: ,,Pentruce mă uiţi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?“ (Psalmi 42:9)
Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului? (Psalmi 43:2)
(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s’ajungă strigătul meu pînă la Tine! (Psalmi 102:1)
Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur. – (Proverbe 10:10)
Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. – (Proverbe 17:21)
Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? – (Proverbe 18:14)
Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună. (Ecclesiast 7:3)
stăpînitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărîtă. (Isaia 19:10)
Ţara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. (Isaia 33:9)
Ce să mai spun? El mi -a răspuns şi m’a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel. (Isaia 38:15)
,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. (Isaia 50:4)
căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţă, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.“ (Isaia 54:6)
Oboseşti mergînd, şi nu zici: ,Încetez!` Tot mai găseşti putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea. (Isaia 57:10)
să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toţi cei întristaţi; (Isaia 61:2)
să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiţi ,terebinţi ai neprihănirii,` ,un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.“ (Isaia 61:3)
Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfînt; iar El li s’a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. (Isaia 63:10)
După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?“ (Isaia 64:12)
,Tu zici: ,Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinînd, şi nu găsesc odihnă!` (Ieremia 45:3)
Broșură trezire spirituală
Poate până azi nu ai avut, dealtfel ca mulți alții nici o implicare în Biserica unde ești membru și nu te-ai gândit că fiecare mădular este pus de Dumnezeu în trup ca să fie de folos celorlalte mădulare.
Accesează PDF onlinePentrucă întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, şi pentrucă întăriţi mînile celui rău ca să -l împedecaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu -i viaţa, – (Ezechiel 13:22)
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,În ziua cînd s’a pogorît în locuinţa morţilor, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, şi i-am oprit rîurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe cîmp s’au uscat. (Ezechiel 31:15)
Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. (Ioel 1:10)
Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! (Amos 6:6)
Aşa vorbeşte Domnul: ,,Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista… (Naum 1:12)
,,Voi strînge pe cei întristaţi, cari sînt departe de adunarea sfîntă, pe cei ieşiţi din sînul tău, asupra cărora acum apasă ocara. (Tefania 3:18)
0 Comments