Noul Testament

Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S’a născut Isus, care Se cheamă Hristos. (Matei 1:16)

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s’a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt. (Matei 1:18)

Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s’o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi -a pus de gînd s’o lase pe ascuns. (Matei 1:19)

Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s’a arătat în vis un înger al Domnului, şi i -a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt. (Matei 1:20)

Cînd s’a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. (Matei 1:24)

După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi -i zice: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să -L omoare.“ (Matei 2:13)

Iosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. (Matei 2:14)

După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, (Matei 2:19)

Broșură trezire spirituală

La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. Ce scop a avut Dumnezeu când a creat omul? A fost acela ca omul să trăiască doar pentru a muri și a fi uitat?

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Iosif s’a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, şi a venit în ţara lui Israel. (Matei 2:21)

Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui? (Matei 13:55)

Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. (Matei 27:57)

Iosif a luat trupul, l -a înfăşurat într’o pînză curată de in, (Matei 27:59)

a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. (Marcu 15:43)

După ce s’a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. (Marcu 15:45)

Şi Iosif a cumpărat o pînză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L -a înfăşurat în pînza de in, şi L -a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormîntului. (Marcu 15:46)

la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. (Luca 1:27)

Iosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, – (Luca 2:4)

S’au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. (Luca 2:16)

Şi, cînd s’au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să -L înfăţişeze înaintea Domnului, – (Luca 2:22)

După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s’au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret. (Luca 2:39)

Isus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, (Luca 3:23)

fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, (Luca 3:24)

fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, (Luca 3:30)

Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: ,,Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“ (Luca 4:22)

Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, (Luca 23:50)

Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, (Luca 23:55)

Filip a găsit pe Natanael, şi i -a zis: ,,Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. (Ioan 1:45)

a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care -l dăduse Iacov fiului său Iosif. (Ioan 4:5)

Şi ziceau: ,,Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M’am pogorît din cer?“ (Ioan 6:42)

După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să -i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i -a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus. (Ioan 19:38)

Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. (Faptele Apostolilor 1:23)

Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru, (Faptele Apostolilor 4:36)

Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el, (Faptele Apostolilor 7:9)

Şi cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif. (Faptele Apostolilor 7:13)

Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete. (Faptele Apostolilor 7:14)

pînă cînd s’a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif. (Faptele Apostolilor 7:18)

Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi ,,s’a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.“ (Evrei 11:21)

Broșură trezire spirituală

Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s’a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale. (Evrei 11:22)

din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi. (Apocalipsa 7:8)

Vechiul Testament

Şi i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul să-mi mai adauge un fiu!“ (Geneza 30:24)

După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: ,,Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea. (Geneza 30:25)

A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif. (Geneza 33:2)

Lea şi copiii ei deasemenea s’au apropiat, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s’au apropiat Iosif şi Rahela şi s’au aruncat cu faţa la pămînt. (Geneza 33:7)

Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin. (Geneza 35:24)

Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele. (Geneza 37:2)

Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i -a făcut o haină pestriţă. (Geneza 37:3)

Iosif a visat un vis, şi l -a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult. (Geneza 37:5)

Iosif a mai visat un alt vis, şi l -a istorisit fraţilor săi. El a zis: ,,Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.“ (Geneza 37:9)

Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. (Geneza 37:12)

Israel a zis lui Iosif: ,,Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ ,,Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el. (Geneza 37:13)

Israel i -a zis: ,,Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.“ L -a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem. (Geneza 37:14)

,,Caut pe fraţii mei,“ a răspuns Iosif; ,,spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“ (Geneza 37:16)

Şi omul acela a zis: ,,Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: ,,Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după fraţii săi, şi i -a găsit la Dotan. (Geneza 37:17)

Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. (Geneza 37:23)

La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt. (Geneza 37:28)

Ruben s’a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi -a rupt hainele, (Geneza 37:29)

Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge. (Geneza 37:31)

Iacov a cunoscut -o, şi a zis: ,,Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l -a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!“ (Geneza 37:33)

În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu). Iosif în Egipt. (Geneza 38:30)

Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l -a cumpărat dela Ismaeliţii cari -l aduseseră acolo. (Geneza 39:1)

Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul. (Geneza 39:2)

Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l -a luat în slujba lui, l -a pus mai mare peste casa lui, şi i -a încredinţat tot ce avea. (Geneza 39:4)

De îndată ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp. (Geneza 39:5)

Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, şi n’avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip. (Geneza 39:6)

Broșură trezire spirituală

Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

După cîtăva vreme, s’a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: ,,Culcă-te cu mine!“ (Geneza 39:7)

Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n’a voit să se culce şi să se împreune cu ea. (Geneza 39:10)

Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui. (Geneza 39:16)

După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea: ,,Iată ce mi -a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare. (Geneza 39:19)

A luat pe Iosif, şi l -a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă. (Geneza 39:20)

Domnul a fost cu Iosif, şi Şi -a întins bunătatea peste el. L -a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei. (Geneza 39:21)

Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea. (Geneza 39:23)

Şi i -a pus subt pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. (Geneza 40:3)

Căpetenia străjerilor i -a pus subt privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lîngă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă. (Geneza 40:4)

Iosif, cînd a venit dimineaţa la ei, s’a uitat la ei; şi i -a văzut trişti. (Geneza 40:6)

Ei i-au răspuns: ,,Am visat un vis, şi nu este nimeni care să -l tălmăcească.“ Iosif le -a zis: ,,Tălmăcirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.“ (Geneza 40:8)

Mai marele paharnicilor şi -a istorisit lui Iosif visul, şi i -a zis: ,,În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. (Geneza 40:9)

Iosif i -a zis: ,,Iată tîlmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sînt trei zile. (Geneza 40:12)

Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: ,,Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pîne albă pe capul meu. (Geneza 40:16)

Iosif a răspuns, şi a zis: ,,Iată -i tîlmăcirea. Cele trei coşuri sînt trei zile. (Geneza 40:18)

iar pe mai marele pitarilor l -a spînzurat, după tîlmăcirea pe care le -o dăduse Iosif. (Geneza 40:22)

Mai marele paharnicilor nu s’a mai gîndit însă la Iosif. L -a uitat. (Geneza 40:23)

Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s’a ras, şi -a schimbat hainele, şi s’a dus la Faraon. (Geneza 41:14)

Faraon a zis lui Iosif: ,,Am visat un vis. Nimeni nu l -a putut tîlmăci; şi am aflat că tu tîlmăceşti un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“ (Geneza 41:15)

Iosif a răspuns lui Faraon: ,,Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“ (Geneza 41:16)

Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: ,,În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului. (Geneza 41:17)

Iosif a zis lui Faraon: ,,Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. (Geneza 41:25)

Şi Faraon a zis lui Iosif: ,,Fiindcă Dumnezeu ţi -a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine. (Geneza 41:39)

Faraon a zis lui Iosif: ,,Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.“ (Geneza 41:41)

Faraon şi -a scos inelul din deget, şi l -a pus în degetul lui Iosif; l -a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i -a pus un lanţ de aur la gît. (Geneza 41:42)

Şi a mai zis lui Iosif: ,,Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.“ (Geneza 41:44)

Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i -a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. (Geneza 41:45)

Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. (Geneza 41:46)

Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur. (Geneza 41:48)

Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să -l mai măsoare, pentru că era fără măsură. (Geneza 41:49)

Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i -a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. (Geneza 41:50)

Iosif a pus întîiului născut numele Manase (Uitare); ,,căci“, a zis el, ,,Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.“ (Geneza 41:51)

Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pîne. (Geneza 41:54)

Cînd a flămînzit, în sfîrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să -i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: ,,Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el.“ (Geneza 41:55)

Foametea bîntuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. (Geneza 41:56)

Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate ţările era foamete mare. (Geneza 41:57)

Zece fraţi ai lui Iosif s’au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu. (Geneza 42:3)

Iacov n’a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire. (Geneza 42:4)

Iosif era mai mare în ţară; el vindea grîu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. (Geneza 42:6)

Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i -a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le -a vorbit aspru, şi le -a zis: ,,De unde veniţi?“ Ei au răspuns: ,,Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“ (Geneza 42:7)

Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. (Geneza 42:8)

Iosif şi -a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, şi le -a zis: ,,Voi sînteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.“ (Geneza 42:9)

Iosif le -a zis: ,,V’am spus că sînteţi iscoade. (Geneza 42:14)

A treia zi, Iosif le -a zis: ,,Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! (Geneza 42:18)

Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci. (Geneza 42:23)

Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plîngă. În urmă s’a întors, şi le -a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să -l lege cu lanţuri în faţa lor. (Geneza 42:24)

Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s’a făcut. (Geneza 42:25)

Tatăl lor Iacov le -a zis: ,,Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“ (Geneza 42:36)

Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s’au sculat, s’au pogorît în Egipt, şi s’au înfăţişat înaintea lui Iosif. (Geneza 43:15)

Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: ,,Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănînce cu mine la amează.“ (Geneza 43:16)

Omul acela a făcut ce -i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. (Geneza 43:17)

Ei s’au temut cînd au văzut că -i bagă în casa lui Iosif, şi au zis: ,,Ne bagă înlăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună mîna pe măgarii noştri.“ (Geneza 43:18)

S’au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei; (Geneza 43:19)

Omul acesta i -a băgat în casa lui Iosif; le -a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor. (Geneza 43:24)

Ei şi-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănînce la el. (Geneza 43:25)

Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i -l aduseseră, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. (Geneza 43:26)

Iosif a ridicat ochii; şi, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: ,,Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a adăugat: ,,Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“ (Geneza 43:29)

Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să plîngă; a intrat de grab într’o odaie, şi a plîns acolo. (Geneza 43:30)

Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune. (Geneza 43:32)

Fraţii lui Iosif s’au aşezat la masă în faţa lui: dela întîiul născut, după dreptul lui de întîi născut, şi pînă la cel mai tînăr, aşezaţi după vîrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare. (Geneza 43:33)

Iosif a pus să le dea din bucatele cari erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decît ceilalţi. Şi au băut, şi s’au veselit împreună cu el. (Geneza 43:34)

Broșură trezire spirituală

Poate până azi nu ai avut, dealtfel ca mulți alții nici o implicare în Biserica unde ești membru și nu te-ai gândit că fiecare mădular este pus de Dumnezeu în trup ca să fie de folos celorlalte mădulare.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: ,,Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. (Geneza 44:1)

Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui“. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. (Geneza 44:2)

Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: ,,Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: ,Pentruce aţi răsplătit binele cu rău? (Geneza 44:4)

Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. (Geneza 44:14)

Iosif le -a zis: ,,Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?“ (Geneza 44:15)

Dar Iosif a zis: ,,Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s’a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.“ (Geneza 44:17)

Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, şi a zis: ,,Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon. (Geneza 44:18)

Iosif nu s’a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Şi a strigat: ,,Scoateţi afară pe toată lumea.“ Şi n’a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s’a făcut cunoscut fraţilor săi. (Geneza 45:1)

Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. (Geneza 45:3)

Iosif a zis fraţilor săi: ,,Apropiaţi-vă de mine.“ Şi ei s’au apropiat. El a zis: ,,Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt. (Geneza 45:4)

Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi -i: ,,Aşa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m’a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi! (Geneza 45:9)

S’a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui. (Geneza 45:16)

Faraon a zis lui Iosif: ,,Spune fraţilor tăi: ,Iată ce să faceţi: ,Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului; (Geneza 45:17)

Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le -a dat cară, după porunca lui Faraon; le -a dat şi merinde pentru drum. (Geneza 45:21)

Şi i-au spus: ,,Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.“ Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu -i credea. (Geneza 45:26)

Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să -l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s’a înviorat. (Geneza 45:27)

Şi Israel a zis: ,,Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să -l văd înainte de moarte.“ (Geneza 45:28)

Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăş de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.“ (Geneza 46:4)

Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin. – (Geneza 46:19)

Lui Iosif i s’au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari i -a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. – (Geneza 46:20)

Şi Iosif avea doi fii, cari i se născuseră în Egipt. -Toate sufletele din familia lui Iacov, cari au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci. (Geneza 46:27)

Iacov a trimes pe Iuda înainte la Iosif, ca să -i dea de ştire să -i iasă înainte în Gosen. (Geneza 46:28)

Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi -a pregătit carul şi s’a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său Israel. Cum l -a văzut, s’a aruncat pe gîtul lui, şi a plîns multă vreme pe gîtul lui. (Geneza 46:29)

Israel a zis lui Iosif: ,,Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.“ (Geneza 46:30)

Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: ,,Mă duc să înştiinţez pe Faraon, şi să -i spun: ,Fraţii mei şi familia tatălui meu, cari erau în ţara Canaan, au venit la mine. (Geneza 46:31)

Iosif s’a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i -a spus: ,,Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sînt în ţinutul Gosen.“ (Geneza 47:1)

Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: ,,Cu ce vă îndeletniciţi?“ Ei au răspuns lui Faraon: ,,Robii tăi sînt păstori, cum erau şi părinţii noştri.“ (Geneza 47:3)

Faraon a zis lui Iosif: ,,Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. (Geneza 47:5)

Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l -a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon. (Geneza 47:7)

Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le -a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. (Geneza 47:11)

Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. (Geneza 47:12)

Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului, pe care -l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. (Geneza 47:14)

Cînd s’a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: ,,Dă-ne pîne! Pentruce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.“ (Geneza 47:15)

Iosif a zis: ,,Daţi vitele voastre, şi vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“ (Geneza 47:16)

Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le -a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le -a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. (Geneza 47:17)

Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: ,,Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile şi pămînturile noastre. (Geneza 47:18)

Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon. (Geneza 47:20)

Iosif a zis poporului: ,,V’am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînţă, ca să puteţi sămăna pămîntul. (Geneza 47:23)

Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoţilor nu sînt ale lui Faraon. (Geneza 47:26)

Cînd s’a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt. (Geneza 47:29)

Ci cînd mă voi culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: ,,Voi face după cuvîntul tău.“ (Geneza 47:30)

Iacov a zis: ,,Jură-mi.“ Şi Iosif i -a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu faţa pe căpătîiul patului. (Geneza 47:31)

După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: ,,Tatăl tău este bolnav.“ Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. (Geneza 48:1)

Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: ,,Iată că fiul tău Iosif vine la tine.“ Şi Israel şi -a adunat puterile, şi s’a aşezat pe pat. (Geneza 48:2)

Iacov a zis lui Iosif: ,,Dumnezeul Cel Atotputernic mi S’a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m’a binecuvîntat. (Geneza 48:3)

Israel s’a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: ,,Cine sînt aceştia?“ (Geneza 48:8)

Iosif a răspuns tatălui său: ,,Sînt fiii mei, pe cari mi i -a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: ,,Apropie -i, te rog, de mine, ca să -i binecuvintez.“ (Geneza 48:9)

Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i -a apropiat de el; şi Israel i -a sărutat, şi i -a îmbrăţişat. (Geneza 48:10)

Israel a zis lui Iosif: ,,Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m’a făcut să-ţi văd şi sămînţa.“ (Geneza 48:11)

Iosif i -a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. (Geneza 48:12)

Apoi Iosif i -a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i -a adus aproape de el. (Geneza 48:13)

A binecuvîntat pe Iosif, şi a zis: ,,Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta, (Geneza 48:15)

Lui Iosif nu i -a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, şi s’o îndrepte pe al lui Manase. (Geneza 48:17)

Şi Iosif a zis tatălui său: ,,Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.“ (Geneza 48:18)

Israel a zis lui Iosif: ,,Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri. (Geneza 48:21)

Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului. (Geneza 49:22)

Binecuvîntările tatălui tău Întrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţă Pînă în creştetul dealurilor vecinice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi! (Geneza 49:26)

Iosif s’a aruncat pe faţa tatălui său, l -a plîns, şi l -a sărutat. (Geneza 50:1)

Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu. (Geneza 50:4)

Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului, (Geneza 50:7)

toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n’au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii. (Geneza 50:8)

Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. (Geneza 50:9)

Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile. (Geneza 50:10)

Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său. (Geneza 50:14)

Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ,,Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“ (Geneza 50:15)

Şi au trimes să spună lui Iosif: ,,Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: (Geneza 50:16)

,,Aşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. (Geneza 50:17)

Iosif le -a zis: ,,Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu? (Geneza 50:19)

Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani. (Geneza 50:22)

Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui. (Geneza 50:23)

Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“ (Geneza 50:24)

Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.“ (Geneza 50:25)

Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într’un sicriu în Egipt (Geneza 50:26)

Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt. (Exod 1:5)

Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni. (Exod 1:6)

Peste Egipt s’a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. (Exod 1:8)

Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.“ (Exod 13:19)

pentru fiii lui Iosif, -pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahţur; (Numeri 1:10)

Au trecut în cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele: (Numeri 1:32)

pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; (Numeri 13:7)

pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; (Numeri 13:11)

Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim. (Numeri 26:28)

Acestea sînt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sînt fiii lui Iosif, după familiile lor. (Numeri 26:37)

Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa, (Numeri 27:1)

Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur. (Numeri 32:33)

pentru fiii lui Iosif, -pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; – (Numeri 34:23)

Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s’au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel. (Numeri 36:1)

Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului, şi a zis: ,,Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate. (Numeri 36:5)

s’au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor. (Numeri 36:12)

,,După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin, să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvinteze poporul; (Deuteronom 27:12)

Despre Iosif a zis: ,,Ţara lui va primi dela Domnul, ca semn de binecuvîntare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape cari sînt jos, (Deuteronom 33:13)

Cele mai bune roade ale pămîntului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S’a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui! (Deuteronom 33:16)

Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s’a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor. (Iosua 14:4)

Partea căzută la sorţi fiilor lui Iosif se întindea dela Iordan, lîngă Ierihon, spre apele Ierihonului, la răsărit. Hotarul urma pustia care se ridică dela Ierihon la Betel prin munte. (Iosua 16:1)

Acolo şi-au primit moştenirea fiii lui Iosif: Manase şi Efraim. (Iosua 16:4)

O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era întîiul născut al lui Iosif. Machir, întîiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul şi Basanul, pentru că era un bărbat de război. (Iosua 17:1)

Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia sînt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor. (Iosua 17:2)

Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, şi i-au zis: ,,Pentruce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, cînd noi sîntem un popor mare la număr şi Domnul ne -a binecuvîntat pînă acum?“ (Iosua 17:14)

Fiii lui Iosif au zis: ,,Muntele nu ne va ajunge, şi toţi Cananiţii cari locuiesc în vale, ceice sînt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce sînt în valea lui Izreel au cară de fier.“ (Iosua 17:16)

Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: ,,Voi sînteţi un popor mare la număr, şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ. (Iosua 17:17)

S’o împartă în şapte părţi; Iuda să rămînă în hotarele lui la miazăzi, şi casa lui Iosif să rămînă în hotarele ei la miază noapte. (Iosua 18:5)

Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le -a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif. (Iosua 18:11)

Oasele lui Iosif, pe cari le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif. (Iosua 24:32)

Casa lui Iosif s’a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul a fost cu ei. (Judecatori 1:22)

Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai nainte se chema Luz. (Judecatori 1:23)

Amoriţii au izbutit să rămînă la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar mîna casei lui Iosif a apăsat asupra lor, şi au fost supuşi la un bir. (Judecatori 1:35)

Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.“ (2 Samuel 19:20)

Ieroboam era tare şi viteaz; şi Solomon, văzînd pe tînărul acesta la lucru, i -a dat privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif. (1 Imparati 11:28)

Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad şi Aşer. (1 Cronici 2:2)

Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel. -Căci el era întîiul născut, dar, pentru că a spurcat patul tatălui său, dreptul lui de întîi născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totuş Iosif n’a fost scris în spiţele de neam ca întîi născut. (1 Cronici 5:1)

Iuda a fost în adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întîi născut este al lui Iosif. (1 Cronici 5:2)

Fiii lui Manase stăpîneau Bet-Şeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăţi au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel. (1 Cronici 7:29)

Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania şi Aşareela, fiii lui Asaf, subt cîrmuirea lui Asaf, care proorocea după poruncile împăratului. (1 Cronici 25:2)

Cel dintîi sorţ ieşit, a fost din Asaf, pentru Iosif; al doilea, pentru Ghedalia, el, fraţii şi fiii lui, doisprezece; (1 Cronici 25:9)

din fiii lui Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el o sută şasezeci de bărbaţi; (Ezra 8:10)

Şalum, Amaria şi Iosif; (Ezra 10:42)

pentru Meluchi, Ionatan, pentru Şebania, Iosif; (Neemia 12:14)

Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Psalmi 77:15)

Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n’a ales seminţia lui Efraim; (Psalmi 78:67)

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei“. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi! (Psalmi 80:1)

El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: – (Psalmi 81:5)

Le -a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob. (Psalmi 105:17)

,,Fiul omului, ia o bucată de lemn, şi scrie pe ea: ,Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, cari sînt tovarăşii lui.` Ia apoi o altă bucată de lemn, şi scrie pe ea: ,,Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.“ (Ezechiel 37:16)

să le răspunzi: ,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mîna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel cari -i sînt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mîna Mea.“ (Ezechiel 37:19)

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată hotarele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif va avea două părţi. (Ezechiel 47:13)

În partea de răsărit care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, cu trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, şi o poartă a lui Dan. (Ezechiel 48:32)

Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s’o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să -l stingă, (Amos 5:6)

Urîţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de rămăşiţele lui Iosif. (Amos 5:15)

Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! (Amos 6:6)

Casa lui Iacov va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea, pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămînea niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit! (Obadia 1:18)

Voi întări casa lui Iuda, şi voi izbăvi casa lui Iosif; îi voi aduce înapoi, căci Mi-este milă de ei, şi vor fi ca şi cînd niciodată nu i-aş fi lepădat; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor, şi -i voi asculta. (Zaharia 10:6)