Noul Testament

Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; (Matei 1:6)

Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; (Matei 1:7)

totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei. (Matei 6:29)

Împărăteasa dela Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi -l va osîndi, pentru că ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon. (Matei 12:42)

Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi -i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon. (Luca 11:31)

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n’a fost îmbrăcat ca unul din ei. (Luca 12:27)

Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon. (Ioan 10:23)

Broșură trezire spirituală

La o analiză mai atentă observăm că aproape nimeni nu se oprește să se întrebe care este adevăratul rost al acestei vieți limitate. Ce scop a avut Dumnezeu când a creat omul? A fost acela ca omul să trăiască doar pentru a muri și a fi uitat?

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. (Faptele Apostolilor 3:11)

Prin mînile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon, (Faptele Apostolilor 5:12)

Şi Solomon a fost acela care I -a zidit o casă. (Faptele Apostolilor 7:47)

Vechiul Testament

Iată numele celor ce i s’au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon, (2 Samuel 5:14)

David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l -a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul. (2 Samuel 12:24)

Dar n’a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon. (1 Imparati 1:10)

Atunci Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: ,,N’ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s’a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David? (1 Imparati 1:11)

Vino dar acum, şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon. (1 Imparati 1:12)

Du-te, intră la împăratul David, şi spune -i: ,Împărate, domnul meu, n’ai jurat tu roabei tale, zicînd: ,Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?` ,Pentruce dar împărăteşte Adonia?` (1 Imparati 1:13)

Ea i -a răspuns: ,,Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicînd: ,Solomon, fiul tău, va împăraţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie.` (1 Imparati 1:17)

El a junghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr; şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar, şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l -a poftit. (1 Imparati 1:19)

Şi cînd împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinţii săi, se va întîmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.“ (1 Imparati 1:21)

Dar nu m’a poftit nici pe mine, care sînt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon. (1 Imparati 1:26)

că, aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicînd: ,Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu,` -aşa voi face azi.“ (1 Imparati 1:30)

Şi împăratul le -a zis: ,,Luaţi cu voi pe slujitorii stăpînului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catîrul meu, şi pogorîţi -l la Ghihon. (1 Imparati 1:33)

Acolo, preotul Ţadoc şi proorocul Natan să -l ungă împărat peste Israel. Să sunaţi din trîmbiţă, şi să ziceţi: ,Trăiască împăratul Solomon!` (1 Imparati 1:34)

Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!“ (1 Imparati 1:37)

Broșură trezire spirituală

Credem că cel mai important lucru din această viață scurtă pe care o trăim este ca fiecare să cunoaștem cu exactitate planul lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

Atunci preotul Ţadoc s’a pogorît împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiţii şi Peletiţii; au pus pe Solomon călare pe cătîrul împăratului David, şi l-au dus la Ghihon. (1 Imparati 1:38)

Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, şi a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiţă, şi tot poporul a zis: ,,Trăiască împăratul Solomon!“ (1 Imparati 1:39)

,,Da“, a răspuns Ionatan lui Adonia, ,,domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon. (1 Imparati 1:43)

Solomon s’a şi aşezat pe saunul de domnie al împăratului. (1 Imparati 1:46)

Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvinteze pe domnul nostru împăratul David, zicînd: ,Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decît numele tău, şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul tău de domnie!“ Şi împăratul s’a închinat pe patul său. (1 Imparati 1:47)

Adonia s’a temut de Solomon; s’a sculat şi el, a plecat, şi s’a apucat de coarnele altarului. (1 Imparati 1:50)

Au venit şi au spus lui Solomon: ,,Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, şi s’a apucat de coarnele altarului, zicînd: ,Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!“ (1 Imparati 1:51)

Solomon a zis: ,,Dacă va fi om cinstit, un păr din cap nu -i va cădea la pămînt; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri.“ (1 Imparati 1:52)

Şi împăratul Solomon a trimes nişte oameni, cari l-au pogorît de pe altar. El a venit şi s’a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i -a zis: ,,Du-te acasă.“ (1 Imparati 1:53)

David se apropia de clipa morţii, şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicînd: (1 Imparati 2:1)

Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi împărăţia lui s’a întărit foarte mult. (1 Imparati 2:12)

Adonia, fiul Haghitei, s’a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i -a zis: ,,Vii cu gînduri pacinice?“ El a răspuns: ,,Da.“ (1 Imparati 2:13)

Şi el a zis: ,,Spune, te rog, împăratului Solomon-căci nu se poate să nu te asculte-să-mi dea de nevastă pe Abişag, Sunamita.“ (1 Imparati 2:17)

Bat-Şeba s’a dus la împăratul Solomon, să -i vorbească pentru Adonia. Împăratul s’a sculat s’o întîmpine, s’a închinat înaintea ei, şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, şi ea a şezut la dreapta lui. (1 Imparati 2:19)

Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: ,,Pentruce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el-căci este fratele meu mai mare decît mine-pentru el, pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.“ (1 Imparati 2:22)

Şi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l -a lovit; şi Adonia a murit. (1 Imparati 2:25)

Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvîntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo. (1 Imparati 2:27)

Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicîndu -i: ,,Du-te şi loveşte -l!“ (1 Imparati 2:29)

Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s’a întors. (1 Imparati 2:41)

Dar împăratul Solomon va fi binecuvîntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.“ (1 Imparati 2:45)

Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit. Astfel, împărăţia s’a întărit în mînile lui Solomon. (1 Imparati 2:46)

Solomon s’a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus -o în cetatea lui David, pînă şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului. (1 Imparati 3:1)

Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi. (1 Imparati 3:3)

Împăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar. (1 Imparati 3:4)

La Gabaon, Domnul S’a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i -a zis: ,,Cere ce vrei să-ţi dau.“ (1 Imparati 3:5)

Solomon a răspuns: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. (1 Imparati 3:6)

Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. (1 Imparati 3:10)

Solomon s’a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s’a întors la Ierusalim, şi s’a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui. (1 Imparati 3:15)

Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. (1 Imparati 4:1)

Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an. (1 Imparati 4:7)

Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. (1 Imparati 4:11)

Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon. (1 Imparati 4:15)

Solomon mai stăpînea şi toate împărăţiile dela Rîu pînă în ţara Filistenilor şi pînă la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui. (1 Imparati 4:21)

Broșură trezire spirituală

Nasterea din nou sau primirea dreptului de cetățenie în Împărăția lui Dumnezeu este cel mai mare eveniment care poate avea loc în viața unui om.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

În fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, şi şasezeci de cori de altă făină, (1 Imparati 4:22)

Iuda şi Israel, dela Dan pînă la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare subt via lui şi subt smochinul lui, în tot timpul lui Solomon. (1 Imparati 4:25)

Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi. (1 Imparati 4:26)

Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă. (1 Imparati 4:27)

Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. (1 Imparati 4:29)

Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor. (1 Imparati 4:30)

Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui. (1 Imparati 4:34)

Hiram, împăratul Tirului, a trimes pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David. (1 Imparati 5:1)

Solomon a trimes vorbă lui Hiram: (1 Imparati 5:2)

Cînd a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: ,,Binecuvîntat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!“ (1 Imparati 5:7)

Şi Hiram a trimes răspuns lui Solomon: ,,Am auzit ce ai trimes să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos. (1 Imparati 5:8)

Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cît a voit. (1 Imparati 5:10)

Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grîu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram. (1 Imparati 5:11)

Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legămînt împreună. (1 Imparati 5:12)

Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii. (1 Imparati 5:13)

Solomon mai avea şaptezeci de mii de oameni cari purtau poverile şi optzeci de mii cari tăiau pietrele în munţi, (1 Imparati 5:15)

afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor. (1 Imparati 5:16)

Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei. (1 Imparati 5:18)

În al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua. (1 Imparati 6:1)

Casa pe care a zidit -o împăratul Solomon Domnului, era lungă de şase zeci de coţi, lată de douăzeci, şi înaltă de treizeci. (1 Imparati 6:2)

Dupăce a isprăvit de zidit casa, Solomon a acoperit -o cu scînduri şi cu grinzi de cedru. (1 Imparati 6:9)

Domnul a vorbit lui Solomon, şi i -a zis: (1 Imparati 6:11)

Solomon i -a îmbrăcat zidurile pe din lăuntru cu scînduri de cedru, dela pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru, şi a acoperit pardoseala casei cu scînduri de chiparos. (1 Imparati 6:15)

Solomon a pregătit Locul prea sfînt înlăuntru în mijlocul casei, ca să aşeze acolo chivotul legămîntului Domnului. (1 Imparati 6:19)

Locul prea sfînt avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime, şi douăzeci de coţi înălţime. Solomon l -a căptuşit cu aur curat. A făcut înaintea Locului prea sfînt un altar de lemn de cedru, şi l -a acoperit cu aur. (1 Imparati 6:20)

Solomon a aşezat heruvimii în mijlocul casei, în partea dinlăuntru. Aripile lor erau întinse; aripa celui dintîi atingea un zid, şi aripa celui de al doilea atingea celalt zid; iar celelalte aripi ale lor se întîlneau la capete în mijlocul casei. (1 Imparati 6:27)

Solomon a acoperit şi heruvimii cu aur. (1 Imparati 6:28)

şi în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este a opta lună, casa a fost isprăvită în toate părţile ei şi aşa cum trebuia să fie. În timp de şapte ani a zidit -o Solomon. (1 Imparati 6:38)

Solomon şi -a mai zidit şi casa lui, şi a ţinut treisprezece ani pînă cînd a isprăvit -o de tot. (1 Imparati 7:1)

Împăratul Solomon a trimes şi a adus din Tir pe Hiram, (1 Imparati 7:13)

fiul unei văduve din seminţia lui Neftali, şi al unui tată din Tir, care lucra în aramă. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă în săvîrşirea oricărei lucrări de aramă. El a venit la împăratul Solomon, şi i -a făcut toate lucrările. (1 Imparati 7:14)

cenuşarele, lopeţile şi lighenele. Toate aceste unelte, pe cari le -a dat împăratul Solomon lui Hiram să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită. (1 Imparati 7:45)

Solomon a lăsat toate aceste unelte necîntărite, căci erau foarte multe, şi greutatea aramei nu se putea socoti. (1 Imparati 7:47)

Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului; (1 Imparati 7:48)

Astfel s’a isprăvit toată lucrarea, pe care a făcut -o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe cari le hărăzise tatăl său David, şi le -a pus în vistieriile Casei Domnului. (1 Imparati 7:51)

Atunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legămîntului Domnului. (1 Imparati 8:1)

Toţi bărbaţii lui Israel s’au strîns la împăratul Solomon, în luna lui Etanim, care este a şaptea lună, în timpul praznicului. (1 Imparati 8:2)

Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, cari n’au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor. (1 Imparati 8:5)

Atunci Solomon a zis: ,,Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec! (1 Imparati 8:12)

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel. Şi -a întins mînile spre cer, (1 Imparati 8:22)

Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer. (1 Imparati 8:54)

Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţămire, pe care a adus -o Domnului. Aşa a făcut împăratul şi toţi copiii lui Israel sfinţirea Casei Domnului. (1 Imparati 8:63)

Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită dela împrejurimile Hamatului pînă la pîrîul Egiptului, s’a strîns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică patrusprezece zile. (1 Imparati 8:65)

Cînd a isprăvit Solomon de zidit Casa Domnului, casa împăratului şi tot ce a găsit cu cale să facă, (1 Imparati 9:1)

Domnul S’a arătat a doua oară lui Solomon, cum i Se arătase la Gabaon. (1 Imparati 9:2)

După douăzeci de ani Solomon zidise cele două case, Casa Domnului şi casa împăratului. (1 Imparati 9:10)

Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului, dăduse lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos, şi aur, cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii. (1 Imparati 9:11)

Hiram a ieşit din Tir, să vadă cetăţile pe cari i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut, (1 Imparati 9:12)

Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe cari i -a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului şi a casei sale Milo, şi a zidului Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului şi Ghezerului. (1 Imparati 9:15)

Faraon, împăratul Egiptului, venise şi cucerise Ghezerul, îi dăduse foc, şi omorîse pe Cananiţii cari locuiau în cetate. Apoi îl dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon. (1 Imparati 9:16)

Şi Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos, (1 Imparati 9:17)

toate cetăţile slujindu -i ca magazii şi fiind ale lui, cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara peste care împărăţea. (1 Imparati 9:19)

pe urmaşii lor, cari mai rămăseseră după ei în ţară şi pe cari copiii lui Israel nu -i putuseră nimici cu desăvîrşire, Solomon i -a luat ca robi de corvoadă, şi aşa au fost pînă în ziua de astăzi. (1 Imparati 9:21)

Dar Solomon n’a întrebuinţat ca robi de corvoadă pe copiii lui Israel; căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cîrmuitorii carălor şi călărimii lui. (1 Imparati 9:22)

Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci, însărcinaţi să privegheze pe lucrători. (1 Imparati 9:23)

Fata lui Faraon s’a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i -o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo. (1 Imparati 9:24)

Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de mulţămire pe altarul pe care -l zidise Domnului, şi ardea tămîie pe cel care era înaintea Domnului. Şi a isprăvit astfel casa. (1 Imparati 9:25)

Împăratul Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, lîngă Elot, pe ţărmurile mării Roşii, în ţara Edomului. (1 Imparati 9:26)

Şi Hiram a trimes cu aceste corăbii, la slujitorii lui Solomon, pe înşişi slujitorii lui, marinari cari cunoşteau marea. (1 Imparati 9:27)

Broșură trezire spirituală

Poate până azi nu ai avut, dealtfel ca mulți alții nici o implicare în Biserica unde ești membru și nu te-ai gândit că fiecare mădular este pus de Dumnezeu în trup ca să fie de folos celorlalte mădulare.

Accesează PDF online

Mergi la biblioteca de resurse

S’au dus la Ofir, şi au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe cari i-au adus împăratului Solomon. (1 Imparati 9:28)

Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi avenit să -l încerce prin întrebări grele. (1 Imparati 10:1)

A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i -a spus tot ce avea pe inimă. (1 Imparati 10:2)

Solomon i -a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i -l lămurească. (1 Imparati 10:3)

Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise, (1 Imparati 10:4)

Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. (1 Imparati 10:10)

Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut, şi i -a mai dat şi pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s’a întors şi s’a dus în ţara ei, cu slujitorii ei. (1 Imparati 10:13)

Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur, (1 Imparati 10:14)

Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur, (1 Imparati 10:16)

Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n’avea nici o trecere. (1 Imparati 10:21)

Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului în bogăţii şi înţelepciune. (1 Imparati 10:23)

Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. (1 Imparati 10:24)

Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i -a pus în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat. (1 Imparati 10:26)

Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de ai împăratului se ducea să -i ia cu grămada pe un preţ hotărît: (1 Imparati 10:28)

Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite, (1 Imparati 11:1)

cari făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: ,,Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v’ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.“ De aceste neamuri s’a alipit Solomon, tîrît de iubire. (1 Imparati 11:2)

Cînd a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i -a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. (1 Imparati 11:4)

Solomon s’a dus după Astartea, zeiţa Sidonienilor, şi după Milcom, urîciunea Amoniţilor. (1 Imparati 11:5)

Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi n’a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. (1 Imparati 11:6)

Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urîciunea Moabului, pentru Moloc, urîciunea fiilor lui Amon. (1 Imparati 11:7)

Domnul S’a mîniat pe Solomon, pentrucă îşi abătuse inima dela Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori. (1 Imparati 11:9)

În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n’a păzit poruncile Domnului. (1 Imparati 11:10)

Şi Domnul a zis lui Solomon: ,,Fiindcă ai făcut aşa, şi n’ai păzit legămîntul Meu şi legile Mele pe cari ţi le-am dat, voi rupe împărăţia dela tine şi o voi da slujitorului tău. (1 Imparati 11:11)

Domnul a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului. (1 Imparati 11:14)

Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise dela stăpînul său Hadadezer, împăratul din Ţoba. (1 Imparati 11:23)

El a fost un vrăjmaş al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, în acelaşi timp cînd îi făcea rău Hadad, şi ura pe Israel. El a împărăţit peste Siria. (1 Imparati 11:25)

Şi Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mîna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, Efratit din Ţereda, şi avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua. (1 Imparati 11:26)

Iată cu ce prilej a ridicat el mîna împotriva împăratului. Solomon zidea Milo, şi închidea spărturile cetăţii tatălui său David. (1 Imparati 11:27)

Ieroboam era tare şi viteaz; şi Solomon, văzînd pe tînărul acesta la lucru, i -a dat privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif. (1 Imparati 11:28)

şi a zis lui Ieroboam: ,,Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Iată, voi rupe împărăţia din mîna lui Solomon, şi-ţi voi da zece seminţii. (1 Imparati 11:31)

Şi aceasta, pentrucă M’au părăsit, şi s’au închinat înaintea Astarteei, zeiţa Sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentrucă n’au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea, şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. (1 Imparati 11:33)

Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Şi Ieroboam s’a sculat, şi a fugit în Egipt la Şişac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt pînă la moartea lui Solomon. (1 Imparati 11:40)

Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el, şi înţelepciunea lui, nu sînt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon? (1 Imparati 11:41)

Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. (1 Imparati 11:42)

Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam. (1 Imparati 11:43)

Cînd a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia. (1 Imparati 12:2)

Împăratul Roboam s’a sfătuit cu bătrînii cari fuseseră pe lîngă tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: ,,Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“ (1 Imparati 12:6)

Roboam ajungînd la Ierusalim, a strîns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleşi, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi s’o aducă înapoi subt stăpînirea lui Roboam, fiul lui Solomon. (1 Imparati 12:21)

,,Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregei case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor, şi spune-le: (1 Imparati 12:23)

Roboam, fiul lui Solomon, a împărăţit peste Iuda. Avea patruzeci şi unu de ani cînd s’a făcut împărat, şi a împărăţit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se chema Naama, Amonita. (1 Imparati 14:21)

A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon. (1 Imparati 14:26)

A pus idolul Astarteei, pe care -l făcuse, în casa despre care Domnul spusese lui David şi fiului său Solomon: ,,În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. (2 Imparati 21:7)

Împăratul a pîngărit înălţimile cari erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a muntelui Pierzării, şi pe cari le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urîciunea Sidonienilor, lui Chemoş, urîciunea Moabului, şi lui Milcom, urîciunea fiilor lui Amon. (2 Imparati 23:13)

A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărîmat toate vasele de aur pe cari le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul. (2 Imparati 24:13)

Cei doi stîlpi, marea, şi temeliile, pe cari le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută. (2 Imparati 25:16)

Iată cei ce i s’au născut la Ierusalim: Şimea, Şobab, Natan şi Solomon, patru, cu Bat-Şua, fata lui Amiel; (1 Cronici 3:5)

Fiul lui Solomon: Roboam. Abia, fiul său; Asa, fiul său; Iosafat, fiul său; (1 Cronici 3:10)

Iohanan a născut pe Azaria, care a fost preot în casa pe care a zidit -o Solomon la Ierusalim; (1 Cronici 6:10)

ei împlineau slujba de cîntăreţi înaintea locaşului cortului întîlnirii, pînă cînd a zidit Solomon Casa Domnului la Ierusalim, şi îşi făceau slujba după rînduiala care le era poruncită. (1 Cronici 6:32)

Iată numele celor ce i s’au născut la Ierusalim; Şamua, Şobab, Natan, Solomon, (1 Cronici 14:4)

David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stîlpii şi uneltele de aramă. (1 Cronici 18:8)

David zicea: ,,Fiul meu Solomon este tînăr şi plăpînd, şi casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie de mare faimă şi slavă în toate ţările; de aceea vreau să -i pregătesc cele de trebuinţă pentru zidirea ei.“ Şi David a făcut mari pregătiri înainte de moarte. (1 Cronici 22:5)

David a chemat pe fiul său Solomon, şi i -a poruncit să zidească o casă Domnului, Dumnezeul lui Israel. (1 Cronici 22:6)

David a zis lui Solomon: ,,Fiul meu, aveam de gînd să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu. (1 Cronici 22:7)

Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu -l din mîna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Pace), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. (1 Cronici 22:9)

David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să vină în ajutor fiului său Solomon, zicînd: (1 Cronici 22:17)

David, fiind bătrîn şi sătul de zile, a pus pe fiul său Solomon împărat peste Israel. (1 Cronici 23:1)

Dintre toţi fiii mei-căci Domnul mi -a dat mulţi fii-a ales pe fiul meu Solomon, ca să -l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. (1 Cronici 28:5)

El mi -a zis: ,Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi -i voi fi Tată. (1 Cronici 28:6)

David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării. (1 Cronici 28:11)

David a zis fiului său Solomon: ,,Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te spăimînta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. (1 Cronici 28:20)

Împăratul David a zis întregei adunări: ,,Fiul meu Solomon, singurul pe care l -a ales Dumnezeu, este tînăr şi plăpînd, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu. (1 Cronici 29:1)

Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.“ (1 Cronici 29:19)

Au mîncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, şi au uns pe Ţadoc ca preot. (1 Cronici 29:22)

Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l -a ascultat. (1 Cronici 29:23)

Toate căpeteniile şi vitejii, şi chiar toţi fiii împăratului David s’au supus împăratului Solomon. (1 Cronici 29:24)

Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, supt ochii întregului Israel, şi i -a făcut domnia mai strălucită decît a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui. (1 Cronici 29:25)

A murit la o bătrîneţă fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon. (1 Cronici 29:28)

Solomon, fiul lui David, s’a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; şi l -a înălţat din ce în ce mai mult. (2 Cronici 1:1)

Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti; (2 Cronici 1:2)

şi Solomon s’a dus cu toată adunarea la înălţimea dela Gabaon. Acolo se afla cortul întîlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului. (2 Cronici 1:3)

Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot. (2 Cronici 1:6)

În timpul nopţii, Dumnezeu S’a arătat lui Solomon, şi i -a zis: ,,Cere ce vrei să-ţi dau.“ (2 Cronici 1:7)

Solomon a răspuns lui Dumnezeu: ,,Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu David, şi m’ai pus să domnesc în locul lui. (2 Cronici 1:8)

Dumnezeu a zis lui Solomon: ,,Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, (2 Cronici 1:11)

Solomon s’a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi cortul întîlnirii. Şi a domnit peste Israel. (2 Cronici 1:13)

Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i -a aşezat în cetăţile unde ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat. (2 Cronici 1:14)

Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi -i luau în cete pe un preţ hotărît; (2 Cronici 1:16)

Solomon a poruncit să se zidească o casă Numelui Domnului şi o casă împărătească pentru el. (2 Cronici 2:1)

Solomon a numărat şapte zeci de mii de oameni, ca să ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute ca să -i privegheze. (2 Cronici 2:2)

Solomon a trimes să spună lui Hiram, împăratul Tirului: ,,Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimes cedri, ca să-şi zidească o casă de locuit. (2 Cronici 2:3)

Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr’o scrisoare, pe care a trimes -o lui Solomon: ,,Pentrucă Domnul iubeşte pe poporul Său, de aceea te -a pus împărat peste ei.“ (2 Cronici 2:11)

Solomon a numărat pe toţi străinii cari erau în ţara lui Israel, şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S’au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute. (2 Cronici 2:17)

Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul. (2 Cronici 3:1)

Iată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu. Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şasezeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi. (2 Cronici 3:3)

Pridvorul dinainte avea douăzeci de coţi lungime, cît era de lată casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon l -a acoperit pe dinlăuntru cu aur curat. (2 Cronici 3:4)

Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele. Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care i -a dat -o împăratul Solomon s’o facă pentru Casa lui Dumnezeu: (2 Cronici 4:11)

cenuşarele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste unelte, pe cari le -a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită. (2 Cronici 4:16)

Solomon a făcut toate aceste unelte în număr atît de mare, încît nu s’a putut cerceta greutatea aramei. (2 Cronici 4:18)

Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe cari se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului; (2 Cronici 4:19)

Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut -o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe cari le închinase Domnului tatăl său David, şi le -a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu. (2 Cronici 5:1)

Atunci Solomon a strîns la Ierusalim pe bătrînii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legămîntului Domnului. (2 Cronici 5:2)

Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, cari nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor. (2 Cronici 5:6)

Atunci Solomon a zis: ,,Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec! (2 Cronici 6:1)

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile. (2 Cronici 6:12)

Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s’a aşezat în genunchi în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile spre cer. (2 Cronici 6:13)

Cînd şi -a isprăvit Solomon rugăciunea, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa. (2 Cronici 7:1)

Împăratul Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sutădouăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu. (2 Cronici 7:5)

Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de mulţămire, pentrucă altarul de aramă, pe care -l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mîncare şi grăsimile. (2 Cronici 7:7)

Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni, dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul Egiptului. (2 Cronici 7:8)

În a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea, Solomon a trimes înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţămit de binele pe care -l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel. (2 Cronici 7:10)

Cînd a isprăvit Solomon Casa Domnului şi casa împăratului, şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gînd să facă în Casa Domnului şi în casa împăratului, (2 Cronici 7:11)

Domnul S’a arătat lui Solomon noaptea, şi i -a zis: ,,Îţi ascult rugăciunea, şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe. (2 Cronici 7:12)

După douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuş, (2 Cronici 8:1)

Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a pus stăpînire pe ea. (2 Cronici 8:3)

Baalatul, şi toate cetăţile cari slujeau ca cetăţi pentru merinde şi cari ţineau de el, toate cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara al cărei stăpîn era. (2 Cronici 8:6)

pe urmaşii lor cari rămăseseră după ei în ţară şi pe cari nu -i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i -a ridicat ca oameni de corvoadă, ceeace au fost pînă în ziua de azi. (2 Cronici 8:8)

Solomon n’a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui, pe niciunul din copiii lui Israel: căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai marii carălor şi călărimii lui. (2 Cronici 8:9)

Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului, şi însărcinaţi să privegheze peste el, erau în număr de două sute cincizeci. (2 Cronici 8:10)

Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i -o zidise; căci a zis: ,,Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentrucă locurile în cari a intrat chivotul Domnului sînt sfinte.“ (2 Cronici 8:11)

Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care -l zidise înaintea pridvorului. (2 Cronici 8:12)

Aşa s’a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua cînd s’a pus temelia Casei Domnului şi pînă în ziua cînd a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită. (2 Cronici 8:16)

Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. (2 Cronici 8:17)

Şi Hiram i -a trimes, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori cari cunoşteau marea. Ei s’au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir, şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe cari i-au adus împăratului Solomon. (2 Cronici 8:18)

Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, şi a venit la Ierusalim ca să -l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare, şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon, şi i -a spus tot ce avea pe inimă. (2 Cronici 9:1)

Solomon i -a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i -l lămurească. (2 Cronici 9:2)

Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise, (2 Cronici 9:3)

Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba. (2 Cronici 9:9)

Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cari au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe. (2 Cronici 9:10)

Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decît adusese ea împăratului. Apoi s’a întors şi s’a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei. (2 Cronici 9:12)

Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şasezeci şi şase de talanţi de aur, (2 Cronici 9:13)

afară de ce lua dela negustorii cei mari şi dela cei mici, dela toţi împăraţii Arabiei şi dela dregătorii ţării, cari aduceau aur şi argint lui Solomon. (2 Cronici 9:14)

Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut, (2 Cronici 9:15)

Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint: argintului nu i se dădea niciun preţ, pe vremea lui Solomon. (2 Cronici 9:20)

Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui. (2 Cronici 9:22)

Toţi împăraţii pămîntului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. (2 Cronici 9:23)

Solomon avea patru mii de iesle pentru caii dela carăle lui, şi douăsprezece mii de călăreţi pe cari i -a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat. (2 Cronici 9:25)

Din Egipt şi din toate ţările se aduceau cai pentru Solomon. (2 Cronici 9:28)

Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintîi şi cele depe urmă, nu sînt scrise oare în Cartea proorocului Natan, în proorocia lui Ahia din Silo, şi în descoperirile proorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat? (2 Cronici 9:29)

Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. (2 Cronici 9:30)

Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam. (2 Cronici 9:31)

Cînd a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s’a întors din Egipt. (2 Cronici 10:2)

Împăratul Roboam a întrebat pe bătrînii cari fuseseră cu tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: ,,Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“ (2 Cronici 10:6)

,,Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le: (2 Cronici 11:3)

Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon. (2 Cronici 11:17)

Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon. (2 Cronici 12:9)

Dar Iaroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s’a sculat şi s’a răzvrătit împotriva stăpînului său. (2 Cronici 13:6)

Nişte oameni de nimic, oameni răi, s’au strîns la el şi s’au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tînăr şi fricos, şi nu putea să li se împotrivească. (2 Cronici 13:7)

A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. (2 Cronici 30:26)

A pus chipul cioplit al idolului pe care -l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: ,,În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie. (2 Cronici 33:7)

A zis Leviţilor, cari învăţau pe tot Israelul şi cari erau închinaţi Domnului: ,,Puneţi chivotul sfînt în casa pe care a zidit -o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N’aveţi să -l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său, Israel. (2 Cronici 35:3)

Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rînduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon. (2 Cronici 35:4)

Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda, (Ezra 2:55)

Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci şi doi. (Ezra 2:58)

Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida, (Neemia 7:57)

Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon: trei sute nouăzeci şi doi. (Neemia 7:60)

Iată căpeteniile ţinutului cari s’au aşezat la Ierusalim. În cetăţile lui Iuda, fiecare s’a aşezat în moşia lui, în cetatea lui Israel, preoţii şi Leviţii, slujitorii Templului, şi fiii robilor lui Solomon. (Neemia 11:3)

păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cîntăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rînduiala lui David şi a fiului său Solomon. (Neemia 12:45)

Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuş, femeile străine l-au tîrît şi pe el în păcat. (Neemia 13:26)

(Un psalm al lui Solomon.) Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului, şi dă dreptatea Ta fiului împăratului! (Psalmi 72:1)

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. (Psalmi 127:1)

Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, (Proverbe 1:1)

Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale. (Proverbe 10:1)

Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – (Proverbe 25:1)

Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon. (Cantarea Cantarilor 1:1)

Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon. (Cantarea Cantarilor 1:5)

Iată, este pataşca lui Solomon, cu şasezeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel. (Cantarea Cantarilor 3:7)

Împăratul Solomon şi -a făcut această pataşcă din lemn din Liban. (Cantarea Cantarilor 3:9)

Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l -a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. – (Cantarea Cantarilor 3:11)

Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. (Cantarea Cantarilor 8:11)

Cei doi stîlpi, marea, şi cei doisprezece boi de aramă cari slujeau drept temelie, şi cari -i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cîntări. (Ieremia 52:20)