Noul Testament
În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc. (Faptele Apostolilor 2:1)
Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. (Faptele Apostolilor 2:2)
Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. (Faptele Apostolilor 2:3)
Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. (Faptele Apostolilor 2:4)
Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer. (Faptele Apostolilor 2:5)
Cînd s’a auzit sunetul acela, mulţimea s’a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui. (Faptele Apostolilor 2:6)
Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: ,,Toţi aceştia cari vorbesc, nu sînt Galileeni? (Faptele Apostolilor 2:7)
Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? (Faptele Apostolilor 2:8)
Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, (Faptele Apostolilor 2:9)
Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, (Faptele Apostolilor 2:10)
Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“ (Faptele Apostolilor 2:11)
Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: ,,Ce vrea să zică aceasta?“ (Faptele Apostolilor 2:12)
Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: ,,Sînt plini de must!“ (Faptele Apostolilor 2:13)
Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le -a zis: ,,Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! (Faptele Apostolilor 2:14)
Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi. (Faptele Apostolilor 2:15)
Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: (Faptele Apostolilor 2:16)
,,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri! (Faptele Apostolilor 2:17)
Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. (Faptele Apostolilor 2:18)
Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum; (Faptele Apostolilor 2:19)
soarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. (Faptele Apostolilor 2:20)
Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.“ (Faptele Apostolilor 2:21)
Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le -a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; (Faptele Apostolilor 2:22)
pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege. (Faptele Apostolilor 2:23)
Dar Dumnezeu L -a înviat, deslegîndu -I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. (Faptele Apostolilor 2:24)
Căci David zice despre El: ,,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. (Faptele Apostolilor 2:25)
De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: (Faptele Apostolilor 2:26)
căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea. (Faptele Apostolilor 2:27)
Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.“ (Faptele Apostolilor 2:28)
Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi. (Faptele Apostolilor 2:29)
Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, (Faptele Apostolilor 2:30)
despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. (Faptele Apostolilor 2:31)
Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai lui. (Faptele Apostolilor 2:32)
Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. (Faptele Apostolilor 2:33)
Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, (Faptele Apostolilor 2:34)
pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.` (Faptele Apostolilor 2:35)
Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“ (Faptele Apostolilor 2:36)
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?“ (Faptele Apostolilor 2:37)
,,Pocăiţi-vă“, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh. (Faptele Apostolilor 2:38)
Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“ (Faptele Apostolilor 2:39)
Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: ,,Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“ (Faptele Apostolilor 2:40)
Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete. (Faptele Apostolilor 2:41)
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. (Faptele Apostolilor 2:42)
Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. (Faptele Apostolilor 2:43)
Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. (Faptele Apostolilor 2:44)
Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. (Faptele Apostolilor 2:45)
Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. (Faptele Apostolilor 2:46)
Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi. (Faptele Apostolilor 2:47)
Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă -i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii. (Faptele Apostolilor 20:16)
Voi mai rămînea totuş în Efes pînă la Cincizecime, (1 Corinteni 16:8)
Vechiul Testament
De a doua zi după Sabat, din ziua cînd veţi aduce snopul ca să fie legănat într’o parte şi într’alta, să număraţi şapte săptămîni întregi. (Levitic 23:15)
Să număraţi cincizeci de zile pînă în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mîncare. (Levitic 23:16)
Să aduceţi din locuinţele voastre două pîni, ca să fie legănate într’o parte şi într’alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sînt cele dintîi roade pentru Domnul. (Levitic 23:17)
Afară de aceste pîni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului. (Levitic 23:18)
Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de mulţămire. (Levitic 23:19)
Preotul să legene aceste dobitoace într’o parte şi într’alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pînea adusă ca pîrgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului, şi să fie ale preotului. (Levitic 23:20)
În aceeaş zi, să vestiţi sărbătoarea, şi să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui. (Levitic 23:21)
Să numeri şapte săptămîni; de cînd vei începe seceratul grîului, să începi să numeri şapte săptămîni. (Deuteronom 16:9)
Apoi să prăznuieşti sărbătoarea săptămînilor, şi să aduci daruri de bună voie, după binecuvîntarea pe care ţi -o va da Domnul, Dumnezeul tău. (Deuteronom 16:10)
De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care -l va alege El: la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, şi la sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mînile goale înaintea Domnului. (Deuteronom 16:16)
0 Comments